Misterul eroinei Ana Ipătescu: era aceasta mânată de patriotism sau era îndrăgostită de un revoluţionar celebru?

Din cărţile de istorie, cred că aţi auzit de Ana Ipătescu. Născută în 1805 în Mahalaua Olarilor din Bucureşti, Ana n-a fost chiar săracă. Tatăl său era un mic dregător domnesc, comandant de subunitate de cavalerie ușoară, și se ocupa în acelaşi timp şi de negustorie. Părinţii Anei nu s-au înţeles şi au divorţat.

Ana se căsătoreşte în 1828 cu arendașul  Ivancea Dimitrie, zis „Ulieru“, un om brutal, mai mult interesat de averea nevestei. El se poartă urât cu ea şi se despart în 1831, an în care moare şi tatăl Anei. Unul dintre argați deschide un proces pentru a pune mâna pe averea tatălui ei, pe lângă soţul ei care lupta pentru aceeaşi avere. Ana se află în pericolul de a rămâne săracă și pe drumuri. 

Astfel, Ana se căsătorește din interes cu Nicolae Ipătescu, care era  funcționar la Departamentul Vistieriilor. Părea astfel o femeie de moravuri ușoare și parvenită, mai interesată de poziția lui Ipătescu în societate și de averea sa.

Datorită soțului ei, funcționar la Departamentul Vistieriilor, a participat la întâlniri ale societății secrete Frăția, unde a cunoscut pe câțiva dintre conducătorii care vor intra în guvernul revoluționar după izbucnirea revoluției la 9 iunie 1848. Din „Frăţia” făceau parte revoluţionari ca Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, frații Brătianu sau C.A.Rosetti. Aceştia declanșează revoluția prin citirea unei proclamații pentru libertate și dreptate pe câmpia de la Islaz.

Deși s-au bucurat de sprijinul poporului, membrii „Frăției“ nu s-au înțeles cu privire la programul de guvernare. Nehotărârea lor a favorizat organizarea unei contralovituri de către boierii mari, sprijiniți de armată. Guvernul provizoriu e arestat la 19 iunie 1848, ceea ce i-a determinat pe oamenii adunați pe străzi să dea înapoi.

În acel moment hotărâtor, apare Ana Ipătescu, dinspre Podul Mogoșoaiei. Era înaltă, cu buclele date pe spate și ținea în mâini două pistoale încărcate. Striga cât o putea ține gura: „Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!“ Poporul prinde noi puteri, datorită ei, și ia cu asalt Palatul domnesc, după care eliberează guvernul prizonier.

Ziarele o elogiază pentru gestul eroic. Faptele ei extraordinare au avut un larg ecou atât în țară, cât și în străinătate. Despre Ana, vorbeau elogios și gazetele ungurești. C. Aricescu i-a închinat o odă în „Pruncul român“, iar în Viena s-a tipărit o foaie volantă, în 40.000 de exemplare, spre a-i glorifica eroismul.

Totuşi, se spune că actul lui Ana Ipătescu nu a fost făcut chiar din motive eroice, patriotice, ci pentru că Ana ar fi fost îndrăgostită de Nicolae Golescu, unul din revoluţionarii sechestraţi în palatul domnesc. Nu există însă documente care să ateste că iubirea adulteră ar fi încurajat-o pe Ana.

Din păcate, nu există multe informații despre viața ei de după revoluția de la 1848.  Ana Ipătescu a murit în anul 1875, la vârsta de 70 de ani. Până în prezent, nu s-a putut identifica mormântul ei…

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.