Într-un document CIA secret (declasificat în 2013), se poate citi: „Se pare că o dată la câteva mii de ani, o aşa-zisă „explozie atomică” are loc în interiorul Pământului. Astfel, rezultă mini-ere glaciare în diferite colţuri ale lumii”
Imagine: generata de Microsoft Designer
Într-un document CIA secret, dar declasificat în 2013, şi intitulat „Povestea lui Adam şi Eva”, putem afla despre date foarte interesante despre erele glaciare ale Pământului. Iată şi câteva fragmente:
Se pare că o dată la câteva mii de ani, materia neutră scapă din miezul interior (cu o rază de 1384 km) în miezul exterior topit (cu o grosime de 2.000 km), rezultând o „explozie atomică” în interiorul Pământului. Explozia perturbă complet structura electrică și magnetică a miezului exterior topit.
În consecinţă, erele glaciare nu sunt o chestiune de avansare și retragere a gheții; pur și simplu, diferite zone ale Pământului se află în regiuni polare în momente diferite, pentru durate diferite de timp, schimbările dintre poziții având loc într-o fracțiune de zi.
Iată câteva exemple din întreaga lume care demonstrează acest lucru:
– Sfârșitul brusc al calotei glaciare din bazinul Laurențian din Canada, acum aproximativ 11.500 de ani;
– Datările geologice din sistemul bazinului râului Murrumbidgee din Australia, care arată sfârșitul unei calote glaciare de acolo cu aproximativ 11.500 de ani în urmă;
– Sfârșitul brusc al orașului preistoric Tiahuanaco, Peru, acum 11.500 de ani;
– Sfârșitul calotei glaciare Wisconsin, acum aproximativ 29.000 de ani;
– Ridicarea bruscă cu 65 de metri a oceanelor din întreaga lume, acum 6.000 – 7.000 de ani;
– Creșterea bruscă a albiei râului St. Lawrence acum 6.500 de ani;
– Mlaștina Pejark din Australia, care arată o extincție rapidă a unei civilizații în urmă cu 11.500 de ani;
– Corelația erelor glaciare și a extincțiilor rapide din întreaga lume;
– Supraviețuirea vieții primitive în punctele pivot ecuatoriale – ultimele două fiind Malaiezia și Insulele Galapagos;
– Existența unui recif de corali pe fundul Oceanului Arctic.
Dovezile copleșitoare, când sunt puse în ordine, oferă o imagine dramatică a zonelor care au fost la Polul Nord, când s-au mutat la pol și cât timp au stat acolo:
Erele Polului Nord Început Sfârşit (mii de ani în urmă) (mii de ani în urmă)
1) Oceanul Arctic 6.500 –
2) Bazinul Sudanului 11.500 6.500
3) Golful Hudson 18.500 7.000
4) Marea Caspică 29.000 18.500
5) Wisconsin 35.000 29.000
