Incredibila poveste a unui spion îmbrăcat 33 de ani ca o femeie

cavalerul-eonÎl cunoaşteţi pe cavalerul Eon? O fiinţă ambivalentă, când bărbat, când femeie, trădător uneori, alteori sălbatic, dar credincios regelui său. El a intrat în legendă ca primul dintre agenţii secreţi ai istoriei Franţei. Avea două adevărate atuuri pentru a-şi duce la bun sfârşit misiunile: era foarte abil în a-şi negocia în avantajul său serviciile şi sforăriile şi poseda un farmec ambiguu şi devastator, calităţi care îl vor conduce rapid spre înaltele sfere ale puterii.

Mama cavalerului îl îmbrăca adesea în fetiţă

Se naşte în 1728, la Tonnerre, într-o veche şi importantă familie locală.
Mama sa îi marchează destinul încă din copilărie, botezându-l Charles-Genevieve-Louis, o serie de prenume care îi prefigurează deghizarea în care şi-a petrecut o mare parte din viaţă. De altfel, mama îl va îmbraca în fetiţă până la vârsta de 7 ani.

Este angajat ca agent de informaţii a regelui

Rămas orfan, el face o pasiune pentru studiu. Spre sfârşitul adolescenţei, devenise un strălucit elev, dublat de un remarcabil spadasin. La 15 ani este numit ofiţer de jandarmerie. El conştientizase deja marea sa putere de seducţie, la care contribuia şi silueta sa efeminată. Doctor în drept civil şi canonic, devenit avocat, redactează un “Tratat despre finanţele Franţei”. Soarta sa este deja pecetluită. Mai mulţi miniştri ai lui Ludovic al XV-lea, impresionaţi de eseu şi fascinaţi de tânărul autor, îl prezintă regelui. La Curte, prinţul de Conti devine mentorul său şi-l angajează ca agent de informaţii. Cavalerul de Eon intra în primul serviciu secret al regelui.

Serviciul “Secretul regelui”

Suveranul însuşi ignora dedesubturile acestei diplomaţii secrete. Serviciul se numeşte pur şi simplu “Secretul regelui”. Agenţii secreţi ai epocii îi supraveghează pe nobili şi pe curtezani, disecându-le viaţa privată. Ei au şi misiuni mult mai nobile, pe care le va moşteni, la începuturile carierei sale, Charles de Eon de Beaumont. Contele de Broglie îl cooptează în diplomaţia “paralelă”. Misiunea sa: să se introducă pe ascuns la curtea Rusiei, pentru a seduce anturajul ţarinei Elisabeta.

Travestit la curtea ţarinei

Charles, care nu trebuie să facă prea mari eforturi pentru a se travesti, devine domnişoara Lya de Beaumont, confidenta a ţarinei la curtea de la Sankt Petersburg. El reuşeşte astfel să umple un mare gol, periculos pentru diplomaţia franceză. Elisabeta era, într-adevăr, supărată pe regatul Franţei, ca urmare a manevrelor abile ale englezilor, care îmbinau intrigile amoroase cu politica. Datorită aerului ingenuu al Lyei de Beaumont şi prin intermediul agenţilor din “Secretul regelui”, regele Franţei a putut astfel să fie în continuare informat.

La Sankt Petersburg, toată lumea ignora veritabila identitate a cavalerului de Eon. El ştie să-şi disimuleze adevărata natură, chiar şi în fata intimilor săi. Aşa cum scriau cronicarii ruşi ai epocii, el avea de partea sa “un chip fin, de o graţie şi de o blândeţe infinită”. El este, fără îndoiala, “omul” situaţiei. Datorită lui, neînţelegerile între ţarină şi regele Franţei încep să se aplaneze atât de mult, încât, într-o bună zi, cavalerul de Eon nu mai ezita să-i mărturisească ţarinei că, în realitate, el era bărbat.

Ţarina se amuză mult de aceasta istorie şi, departe de a-i purta pică, îi propune comanda cavaleriei sale. Cavalerul refuza gradul, dar acceptă tabachera încrustată cu diamante pe care o primeşte din mâinile Elisabetei. Dar diplomaţia nu cunoaşte momente de răgaz, iar când Charles îşi trage sufletul după isprăvile sale Rusia se aliază, neaşteptat, cu regele George al II-lea al Angliei.

Spionul se întoarce ca bărbat

Are loc întoarcerea bruscă a cavalerului la Sankt Petersburg, care se prezintă, de data asta, sub chipul unui secretar de ambasadă. Ca să încurce pistele fără a-şi rupe contactele secrete, el redevine bărbat, sub numele său adevărat, cavalerul de Eon, şi afirma că este nimeni altul decât fratele domnişoarei Lya de Beaumont. Dar stratagema eşuează.

Tratatele între curtea Angliei şi a Rusiei sunt atât de avansate, încât cavalerul este nevoit să se întoarcă în Franţa. între timp, el câştigase deja o avere “negociind” pe ici, pe colo câteva aşa-zise tratate, care n-au adus nimic regatului, ci doar buzunarului sau. Cancelarul rus nu ezită, de altfel, să-i declare: “Sunt foarte mulţumit de a va vedea plecând, deşi şederea dvs. la împărateasă ne-a costat 15 milioane de ruble”.

Erou în lupte şi hoţ de documente ultrasecrete

Înainte de a pleca pentru îndeplinirea altor misiuni, Eon cucereşte lauri de erou cu ocazia mai multor bătălii. Sub comanda prinţului de Broglie, el se distinge prin îndrăzneală şi bravură, fiind de două ori rănit. La Ostewick, în Austria, cu numai 80 de dragoni, el capturează un întreg batalion al austriecilor, adică 700 de oameni. Datoria îl cheamă, însă, în Anglia. Numit oficial prim-secretar de ambasada la Londra, el fură documente ultrasecrete de la subsecretarul de Stat englez Bedford.

Dizgraţia sa

Este vorba despre textul negocierilor în curs între Anglia şi Franţa. Eon le recopiază şi le plasează, din nou, la locul lor. Acuzaţia planează astfel asupra nefericitului Bedford, care cade în dizgraţie la Londra. Supremă şiretenie şi supremă consacrare, căci Eon este numit ministru de guvernul englez şi primeşte Crucea Sfântului Ludovic. Cu toate acestea, Eon cade şi el în dizgraţie.

Revenit în Franţa, se lansează în secrete de alcov şi decide s-o şantajeze pe una din damele de companie ale lui Ludovic al XV-lea, care frecventează asiduu ceea ce se numeşte, în grădinile de la Versailles, “le parc au Cerf”. Acest act de trădare îi va semna sfârşitul. Eon este ca şi gonit de la Curte. După moartea lui Ludovic al XV-lea, el atinge pragul cel mai de jos al decăderii. Revoluţia îl prinde refugiat la Tonnerre. Ruinat, el îşi încheie viaţa în mizerie. Pentru a supravieţui, se exhiba îmbrăcat cu rochiile pe care Maria Antoaneta i le oferise şi se duelează în târguri cu saltimbancii. Cavalerul moare la Londra, în 1810. Îşi petrecuse 49 de ani din viaţa îmbrăcat în bărbat şi 33 îmbrăcat în femeie.