În urmă cu 100.000 de ani, oamenii preistorici făceau operaţii pe cord deschis!?

**Imagine:** generata de AI (**Google Gemini**)

În istoria modernă a medicinei, doctorul sud-african Christian Barnaard, este primul medic care a făcut un transplant de inimă. Această operaţie a reuşit în anul 1967, la Groote-Schuur-Hospital, în Africa de Sud. Pacientului, care atunci avea 51 de ani, i s-a implantat, după o operaţie laborioasă, inima victimei unui accident. Pacientul a supravieţuit aproape două săptămâni. Din cauza corpului său slăbit, sistemul imunitar a cedat. Inima a fost respinsă de corpul pacientului.

Doi ani mai târziu, profesorul sovietic Leonidov Marmadshaidshan de la Universitatea din Ashvabad (capitala actualei republici Turkmenistan), împreună cu colegii de la Universitatea din Leningrad (St. Petersburg), au efectuat o călătorie de documentare în regiunea sovietică de atunci a Asiei Centrale. Într-o peşteră ei au găsit un mormânt din preistoria omenirii. Din groapă, membrii expediţiei au scos 30 de schelete bine conservate. După ce s-au întors din expediţie au făcut determinări cu Carbon 14 asupra relicvelor omeneşti. S-a dovedit că aveau cel puţin 20.000 de ani vechime. După aceea s-au făcut nişte măsurători mai exacte, iar rezultatul a fost acela că scheletele s-ar putea să aibă
o vechime de 100 000 de ani.

Pe lângă o vechime aşa de mare, existau şi alţi factori care să-i pună pe oamenii de ştiinţă în încurcătură. Opt din scheletele găsite în peşteră aveau urme de traume grave ale oaselor, care se pare că au fost cauzate de luptele cu animalele sălbatice. Unele oase aveau urme de gheare, altele, prezentau semne de muşcături profunde. S-au constatat, de asemenea, în numeroase cazuri studiate, urme incontestabile ale unor rezecţii, aplicate în zona toracică – prin acestea făcându-se loc unor intervenţii chirurgicale pe cord deschis.

Totul pare de necrezut, chiar fantastic, dar având în vedere grosimea stratului format în zona operată, nu se poate accepta teoria unor practici rituale – jertfe aduse divinităţilor locale. În ce formă de cult se pot încadra aceste exemple? În plus, se observă o similitudine şocantă, între modul în care au fost efectuate rezecţiile toracice asupra scheletelor antice, şi modul de operare folosit de către doctorul C. Barnaard.

Relicve asemănătoare au fost descoperite şi în Orientul Apropiat, iar vechimea evaluată – prin folosirea metodei C14 – este de aproximativ 50.000 ani.