Giganticul şi enigmaticul domnitor Negru Vodă şi moşnenii săi
Moşnenii (muntenii li se spune în ziua de azi) constituie o populaţie foarte veche din teritoriul României, organizată mai întâi pe familii, apoi în obşti, care, în timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De moşneni pomenesc şi cronicarii antici. Plinius îi numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci. Locuinţele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte înalte şi aveau formă de turn, denumite astăzi „cule”. Ele erau construite din trunchiuri întregi de copaci, tăiaţi la o margine de pădure. Fundaţia turnului era formată din primii patru copaci doborâţi – cărora din tăiere li se dădea direcţia de cădere – sub care se aşezau pietre mari. Şi astăzi sătenii din Scăieni (jud. Buzău) păstrează acelaşi mod de construcţie a temeliei, fără să se respecte canoanele străvechi, pentru care era nevoie de o forţă deosebită, pe care numai uriaşii o aveau.
Familiile de moşneni au dat cei mai buni căpitani lui Negru Vodă, enigmaticul domnitor despre care există o mulţime de legende, dar care nu a fost identificat. Se spune că acest Negru Voda avea şi el o înălţime impresionantă, judecând după „scaunele” sale săpate în stânci, pe unele culmi ale munţilor din zona Carpaţilor Meridionali sau de Curbură.
Moşnenii erau păstrătorii multor „tainiţe”. Ei organizaseră un sistem foarte eficient de apărare, bazat pe puncte de supraveghere aşezate pe cele mai înalte culmi, tuneluri subterane care ieşeau în peşteri cu galerii mari, unde se puteau adăposti sătenii cu vite cu tot şi pâlcuri de călăreţi care ştiau cum să răsară că din pământ asupra năvălitorilor şi să dispară apoi că înghiţiţi de ceaţă. Reţeaua
de „tainiţe” folosite de moşneni şi de căpitanii lui Negru Voda era foarte veche, după cum reiese din „Legendele plaiului”, povestiri din bătrâni culese de profesor Ilie Mandricel. Pentru vechii locuitori, ascunzătorile ideale erau aşezările rupestre şi pădurile seculare.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Moşnenii (muntenii li se spune în ziua de azi) constituie o populaţie foarte veche din teritoriul României, organizată mai întâi pe familii, apoi în obşti, care, în timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De moşneni pomenesc şi cronicarii antici. Plinius îi numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci. Locuinţele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte înalte şi aveau formă de turn, denumite astăzi „cule”. Ele erau construite din trunchiuri întregi de copaci, tăiaţi la o margine de pădure. Fundaţia turnului era formată din primii patru copaci doborâţi – cărora din tăiere li se dădea direcţia de cădere – sub care se aşezau pietre mari. Şi astăzi sătenii din Scăieni (jud. Buzău) păstrează acelaşi mod de construcţie a temeliei, fără să se respecte canoanele străvechi, pentru care era nevoie de o forţă deosebită, pe care numai uriaşii o aveau.
