Dragonii chiar au existat? Herodot, Marco Polo, Alexandru cel Mare și Conrad Gessner – 4 personalităţi istorice care au descris şi au fost martorii existenţei dragonilor
De-a lungul istoriei antice și a începuturilor epocii moderne, creaturile pe care le numim astăzi dragoni au fost înregistrate de observatori respectați, nu ca simboluri sau metafore, ci ca ființe vii şi periculoase. Patru figuri proeminente – Herodot, Marco Polo, Alexandru cel Mare și Conrad Gessner – au descris fiecare aceste bestii cu specificitate, credibilitate și claritate geografică.
Herodot (cca. 484-425 î.Hr.) este cunoscut pe scară largă drept „părintele istoriei”, fiind creditat cu scrierea celei mai vechi lucrări de proză istorică care a supraviețuit: „Istorii”. Printre altele, Herodot a descris ceea ce poate fi interpretat ca dragoni sau șerpi zburători, care trăiesc în Arabia. În Cartea a II-a, secțiunea 75, el scrie despre șerpi înaripați cu aripi asemănătoare liliacului, care ieșeau din Arabia în fiecare an și încercau să intre în Egipt. El susține că Ibisul, o pasăre sacră egipteană, i-a respins și că el personal s-a dus în regiune pentru a investiga: „M-am dus să văd cu ochii mei locul unde zac oasele șerpilor zburători. Când am ajuns acolo, am văzut oase și spini de șerpi în număr atât de mare încât este imposibil de descris…” Nu era o metaforă. Herodot este explicit: existau grămezi enorme de oase, rămășițe ale unor creaturi reale, iar localnicii aveau relatări detaliate despre comportamentul și migrația lor. Relatarea sa despre șerpii zburători este prezentată ca un raport al unui martor ocular, nu ca o zvon.
Dacă îl luăm în serios pe Herodot ca istoric (așa cum facem în toate celelalte chestiuni), nu putem pur și simplu ignora relatarea sa despre ființele asemănătoare dragonilor. Implicațiile sunt simple și puternice: fie ceva asemănător unui dragon a trăit odată în Arabia, fie Herodot, omul care a pus bazele metodei istorice, a fost credul, necinstit sau a amăgit lumea. Niciuna dintre acestea nu se potrivește omului pe care istoria îl amintește.
Marco Polo (1254-1324), un alt călător legendar, a oferit și el descrieri convingătoare și pragmatice ale dragonilor în „Călătoriile” sale, în special în provincia chineză Karajan. El descrie reptile masive: „În această provincie se găsesc șerpi de dimensiuni atât de mari încât înspăimântă pe toți cei care îi văd… Au două picioare scurte cu trei gheare, foarte puternice… Unii au 9 metri lungime și sunt mari”. Acestea nu sunt alegorii. Marco Polo continuă să detalieze cum erau vânați, cum erau folosite carnea și fierea lor în scopuri medicinale și unde trăiau. Din nou, nimic poetic aici, doar observarea directă a unei creaturi biologice, scrisă în același ton ca și descrierile sale despre comerț, obiceiuri și oameni.
În timpul campaniilor lui Alexandru cel Mare în India (sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr.), mai multe surse – grecești, indiene și mai târziu arabe – menționează că armata sa a întâlnit șerpi enormi, care adesea locuiau în peșteri sau râuri. În unele versiuni, un șarpe era atât de venerat de localnici încât l-au implorat pe Alexandru să nu-i facă rău, iar acesta a ordonat să fie lăsat în pace. Aceste relatări, deși dispersate, sunt persistente și, în mod interesant, nu prezintă creaturile ca fiind supranaturale, ci ca fiind periculoase, teritoriale și respectate. Dacă Alexandru, un tactician militar care a înregistrat asediile, strategiile de luptă și rutele de aprovizionare în detaliu, a recunoscut aceste ființe, atunci merită să ne întrebăm de ce le respingem atât de ușor.
Apoi, în secolul al XVI-lea, îl găsim pe Conrad Gessner (1516-1565), un medic și savant elvețian care a publicat „Historiae Animalium,” o enciclopedie zoologică considerată fundamentală pentru științele naturale moderne. În aceasta, el scrie mai multe despre dragoni, care nu erau văzuţi ca fiare mitice, ci ca animale reale cunoscute în anumite regiuni, descrise cu trăsături fizice și comportamente. El a compilat nu doar relatări antice, ci și rapoarte contemporane și observații naturaliste. Gessner nu era un mistic, era riguros, precaut și sceptic. Faptul că a ales să includă dragonii printre animalele legitime arată că ideea realității lor a persistat chiar și în Renașterea științifică.
Aşadar, oamenii din vechime le-au dat dragonilor o prezență fizică, comportamentală și geografică. Deci, de ce îi ignorăm? Pentru că viziunea noastră modernă asupra lumii nu poate găzdui dragonii. Sunt prea incomozi, prea ciudați. Și totuși, cu cât aprofundăm literatura istorică, cu atât aceste relatări devin mai consistente, mai vii și mai lipsite de emoție. Aceasta nu este mitologie, este zoologie pură.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Cont EURO: RO62INGB0000999917684738
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
