Doar o teorie: ce-ar fi dacă realitatea nostră ar fi o simulare, creată de o Fiinţă divină plictisită, aflată pe o scară Kardashev de tip 4-7, pentru a scăpa de „plictiseala” eternă?
Scara Kardashev este o metodă de măsurare a nivelului de progres tehnologic al unei civilizații pe baza cantității de energie pe care o poate folosi. Măsura a fost propusă de astronomul sovietic Nikolai Kardashev în 1964. Scara este ipotetică și privește consumul de energie la scară cosmică. Omenirea se află acum la nivelul 0,72. O civilizație de tip 1 este de obicei definită ca fiind una care poate valorifica toată energia care ajunge pe planeta sa natală de la steaua sa părinte. O civilizație de tip 2 este capabilă să exploateze energia radiată de propria sa stea, sau de exemplu, prin finalizarea cu succes a unei sfere Dyson sau a creierului Matrioshka. O civilizație de tip 3 este în posesia energiei la scara propriei galaxii. O civilizație de tip 4 poate controla sau utiliza întregul Univers, în timp ce o civilizație de tip 5 poate controla colecții de universuri. O civilizație de tip 6 poate controla multidimensiunile, iar o civilizație de tip 7 este una de tip creatoare.
Am vorbit despre această scară, pentru a expune următoarea teorie: o civilizație extraterestră supremă (sau doar divină) poate a atins deja nivelurile 4-7 de pe scara Kardashev, fiind omnipotentă, omniscientă, controlând întregul Uivers/multivers. La acel nivel, totul este rezolvat: fără provocări, fără surprize, timp infinit. Pentru a scăpa de acest „iad” al stazei perfecte, Entitatea își imersează fragmente din conștiința sa în simulări ale unor realități limitate, finite, complete – cu fizică, entropie, luptă, bucurie, iubire și moarte.
Noi (și toată viața inteligentă) suntem acele fragmente care trăiesc experiențe autentice, astfel încât ființa superioară să poată simți din nou ceva real. Asemenea unui copil care experimentează totul pentru prima dată și este intrigat de ceea ce nu înțelege. Când, în cele din urmă, urcăm suficient de sus (poate limitați la Tipul 3-4 pentru a păstra imersiunea), ne lovim de același zid al „plictiselii” și ne creăm propriile simulări inferioare, creând o buclă recursivă eternă. Fără început, fără sfârșit adevărat.
Explică reglaje fine ale Universului; astfel, se explică de ce rugăciunile ar putea rămâne fără răspuns (intervențiile ar încălca autenticitatea), de ce există suferința (mizele dau sens experiențelor) și chiar se acordă un rol sufletelor/conștiinței ca ancore pentru o imersiune autentică. Evident, e o speculație totală, dar pare că are mai mult sens decât multe alternative.
Cât de fezabil/plauzibil pare din punct de vedere filozofic sau științific?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Scara Kardashev este o metodă de măsurare a nivelului de progres tehnologic al unei civilizații pe baza cantității de energie pe care o poate folosi. Măsura a fost propusă de astronomul sovietic Nikolai Kardashev în 1964. Scara este ipotetică și privește consumul de energie la scară cosmică. Omenirea se află acum la nivelul 0,72. O civilizație de tip 1 este de obicei definită ca fiind una care poate valorifica toată energia care ajunge pe planeta sa natală de la steaua sa părinte. O civilizație de tip 2 este capabilă să exploateze energia radiată de propria sa stea, sau de exemplu, prin finalizarea cu succes a unei sfere Dyson sau a creierului Matrioshka. O civilizație de tip 3 este în posesia energiei la scara propriei galaxii. O civilizație de tip 4 poate controla sau utiliza întregul Univers, în timp ce o civilizație de tip 5 poate controla colecții de universuri. O civilizație de tip 6 poate controla multidimensiunile, iar o civilizație de tip 7 este una de tip creatoare.
