Discul nedescifrat din Phaistos, una din marile enigme ale omenirii


discul din PhaistosDiscul nedescifrat din Phaistos (faceţi click pe imaginea din stângă pentru mărire)  este unul dintre cele mai mari puzzle-uri arheologice. Aproape tot ce ţine de acest artefact antic este controversat, de la scop şi semnificaţie la regiunea în care a fost realizat. Misterioasa tăbliţă din argilă a fost descoperită pe insula Creta din Grecia, printre ruinele palatului minoic din Phaistos. Dar cine a făcut-o şi care a fost scopul ei?

Sofisticata civilizaţie minoică din Epoca Bronzului a ajuns la apogeu în jurul anului 1700 î.Hr., iar declinul a început trei secole mai târziu, când multe dintre palatele lor au fost distruse. Discul din Phaistos a fost descoperit în 1903 de arheologii italieni care făceau săpături la ruinele palatului minoic din Phaistos. Arheologii au dat peste un obiect straniu într-o cameră din subsol, în apartamentele-nord-estice ale palatului, împreună cu o tăbliţă din argilă gravată în scriere minoică Linear A (un fel de scriere nedescifrată, folosită în Creta până în jurul anului 1450 î.Hr.) şi fragmente din vasele palatului (cea 1700 î.Hr. – 1600 î.Hr.). Palatul s-a prăbuşit în timpul unui cutremur, pe care unii cercetători l-au pus în legătură cu masiva erupţie vulcanică din insula Thira (Santorini de astăzi) în anul 1628 î.Hr.

Vârsta precisă a discului din Phaistos este controversată. Contextul arheologic al descoperirii sugerează că artefactul nu este posterior anului 1700 î.Hr., deşi opinia modernă este că a putut fi creat în jurul anului 1650 î.Hr. Enigmaticul disc este făcut din lut ars, are diametrul de 15,7 cm şi o grosime de 2 cm. Ambele feţe ale discului sunt acoperite cu inscripţii hieroglifice aranjate în spirală. Inscripţia a fost făcută prin ştanţarea cu matriţe din lemn sau fildeş în lutul moale, iar apoi discul a fost ars la temperaturi înalte, pentru a se întări. S-a observat că, uneori, un simbol se suprapune uşor peste cel din dreapta sa, ceea ce demonstrează că imprimarea s-a făcut spre stânga, rezultând un text spiralat, centripet. Discul din Phaistos reprezintă prima formă de imprimare din lume.

Pe disc sunt 242 de imprimări individuale, divizate prin linii verticale în 61 de grupuri. Sunt 45 de semne diferite, incluzând imagini ale unor oameni care aleargă, capete cu coroane din pene, femei, copii, animale, păsări, insecte, unelte, arme şi plante. Unul sau două dintre aceste simboluri seamănă vag cu hieroglifele cretane folosite de la începutul până la mijlocul celui de-al doilea mileniu î.Hr. Ceea ce uimeşte atâta cu privire la acest artefact este motivul pentru care minoicii foloseau un limbaj pictografic primitiv, concomitent cu scrierea Linear A, mult mai avansată.

Poate că natura primitivă a înscrisurilor de pe disc indică o dată cu mult anterioară celei acceptate în prezent. Totuşi, nu este neapărat necesar ca lucrurile să stea astfel, căci forme arhaice de scriere supravieţuiesc adesea până în perioade mai târzii, de obicei sub forma textelor sacre sau religioase, aşa cum a fost cazul în Egiptul antic. Mai mult, textul discului din Phaistos este unic. Nu au fost descoperite alte exemple de scriere imprimată. Această unicitate şi faptul că textul este destul de scurt fac extrem de dificilă traducerea, fie şi a unei mici părţi. Faptul că s-a folosit un set de matriţe sugerează că a existat o producţie la scară mare a obiectelor imprimate cu acest fel de scriere, deşi, până acum, investigaţiile arheologice nu au scos la iveală niciun altul.

Cum poate fi înţeles discul?

Dificultatea de a înţelege artefactul rezidă în faptul că nimeni nu ştie exact cum ar trebui interpretate simbolurile. Oare să conţină discul o inscripţie hieroglifică sau pictogramele trebuie înţelese ca atare ? Deşi unele imagini de pe discul din Phaistos reprezintă obiecte familiare, încercarea de a le înţelege ca atare nu ne ajută să ajungem la vreun înţeles coerent. Mulţi lingvişti sunt de părere că textul este o serie de semne scrise reprezentând silabe (silabar), în timp ce alţii presupun că este un silabar combinat cu simboluri picturale menite să exprime un concept sau o idee (cunoscute drept ideograme). Combinaţia dintre un silabar şi ideograme poate fi comparabilă cu toate silabarele cunoscute din Grecia şi Orientul Apropiat antic, incluzând dialectul minoic Linear B, scrierea hieroglifică şi cuneiformele. (Acestea din urmă sunt pictograme desenate pe tăbliţe din lut, cu un creion făcut dintr-o trestie ascuţită, avându-şi originile în Sumeria antică de la sfârşitul mileniului IV î.Hr.)

Marea dificultate a traducerii, în lipsa altor exemple ale acestui gen de scriere, nu i-a descurajat pe învăţaţi şi pe amatori. De fapt, natura unică a textului, în loc să-i îndepărteze pe cercetători, i-a captivat şi mai mult. Unicitatea discului a făcut să existe, din nefericire, un număr mare de traduceri şi interpretări fanteziste şi neîntemeiate ale textului. Poate că cea mai stranie idee este aceea că obiectul conţine un mesaj lăsat în urmă cu mii de ani de către vizitatorii extratereştri sau de către o veche civilizaţie atlantică, pe care să o descopere generaţiile ulterioare. Desigur, nu s-a explicat ce anume conţine mesajul şi de ce a fost scris într-un alfabet atât de primitiv de către presupuşi extraterestri sau atlantici avansaţi.

În ultimii 100 de ani, au avut loc numeroase încercări de a identifica limbajul de pe disc. În 1975, Jean Faucounau a publicat o traducere, susţinând că limba era o scriere silabică, una pre-greacă, a unei culturi pe care a identificat-o ca fiind protoioniană, un popor care avea legături mai strânse cu Troia decât cu Creta. Potrivit descifrărilor lui Faucounau, discul din Phaistos descrie cariera şi funeraliile unui rege protoionian pe nume Arion. Totuşi, traducerea lui nu a fost acceptată de majoritatea învăţaţilor care au cercetat acest subiect.

Discul conţine informaţii religioase sau astronomice?

În 2000, autorul grec Efi Polygiannakis a publicat (în limba greacă) o carte intitulată The Disk Speaks in Greek, susţinând că inscripţia discului era scrisă în sistemul silabic al unui vechi dialect elen. Lucrarea dr. Steven Fischer, Evidence of Hellenic Dialect in the Phaistos Disk (1988), identifică, de asemenea, textul ca fiind o scriere silabică într-un dialect elen. Un indiciu pentru înţelegerea textului îl reprezintă contextul în care a fost descoperit discul. Faptul că discul din Phaistos a fost descoperit în depozitul subteran al unui templu i-a convins pe unii cercetători de semnificaţia religioasă a acestuia, sugerând că textul putea fi un imn sau un ritual sacru. Mai multe grupuri de imagini din text se repetă, ceea ce ar sugera un refren, şi poate că fiecare latură a discului reprezintă un vers dintr-un cântec, un imn sau o incantaţie ritualică. De fapt, Sir Arthur Evans, care a condus săpăturile de la Knossos (centrul ceremonial şi politic al civilizaţiei minoice), a ajuns la concluzia că discul conţine un fragment dintr-un cântec sacru.

Descoperitorul discului, arheologul italian Luigi Pernier, credea, de asemenea, în semnificaţia ritualică. Totuşi, deşi discul din Phaistos a fost găsit în situl unui palat minoic, nu există nicio dovadă că îşi are originea în Creta. Este posibil să fi fost importat de oriunde din zona mediteraneană sau chiar din Orientul Apropiat. Explicaţia religioasă/spirituală este cu siguranţă una dintre numeroasele sugerate până acum pentru discul din Phaistos. Teoriile includ: o poveste antică de aventuri, un calendar străvechi, o chemare la luptă, o vrajă scrisă în hitită (o limbă folosită în Turcia, cea 1600-1100 î.Hr.), un document legal, almanahul unui fermier, o programare a activităţilor palatului şi un joc.

În cartea sa din 1980, The Phaistos Disc: Hieroglyphic Greek with Euclidean Dimensions, autorul german Andis Kaulins susţine că a descifrat misteriosul script şi că limba folosită pe disc era greaca, el deţinând dovezi ale unei teoreme geometrice. Totuşi traducerea lui Kaulins a găsit puţini adepţi printre arheologi şi lingvişti. În cartea sa din 1999, The Bronze Age Computer Disc, Alan Butler a postulat că discul din Phaistos a funcţionat ca un calendar astronomic/dispozitiv de calcul incredibil de precis. Totuşi, nu există nicio dovadă explicită că minoicii aveau cunoştinţe avansate de astronomie şi nici măcar înţelegerea astronomiei de către egipteni la acea vreme nu era destul de vastă încât să sprijine ipoteza lui Butler.

Discul – un fals?

Niciun exemplu de metodă de ştanţare sau imprimare de pe discul din Phaistos nu a fost descoperit în numeroasele săpături din Creta, efectuate în ultimii 100 de ani. Această lipsă completă de material comparativ a sugerat unora că discul este un fals. Ceea ce amplifică incertitudinea cu privire la autenticitatea discului este faptul că specialiştii în arheologia mediteraneană şi a Orientului Apropiat nu par dispuşi să se implice într-o dezbatere pe marginea artefactului. Un test pentru datare cu termoluminiscenţă ar dovedi cu siguranţă dacă obiectul a fost creat în ultima sută de ani sau dacă datează, într-adevăr, din perioada minoică. Până acum, autorităţile greceşti nu au dorit să supună discul unui asemenea test. în consecinţă, posibilitatea ca obiectul să fie un fals care datează de la începutul secolului XX – folosindu-se cunoştinţele limitate despre cultura minoică ale momentului – este probabil o exagerare, dar în niciun caz nu poate fi exclusă cu totul.

În legătură cu teoria falsului, o descoperire controversată a fost făcută în 1992, în subsolul unei case din Vladikavkaz, Rusia. S-a găsit un fragment dintr-un disc de lut, mai mic decât cel din Phaistos, dar aparent o copie a acestuia, deşi simbolurile erau mai degabă gravate decât imprimate. Au existat zvonuri cu privire la o escrocherie, dar discul rusesc a dispărut în mod misterios câţiva ani mai târziu şi, de atunci, nu s-a mai auzit nimic despre el.

In ciudat lipsei de rezultate, mulţi cercetători din lumea întreagă încă se mai străduiesc să descifreze discul. Dar diferenţele foarte mari dintre traduceri i-au făcut pe unii învăţaţi să pună la îndoială succesul descifrării, indicându-le că, fiind unicul obiect de acest fel, discul nu va putea fi niciodată înţeles cu adevărat. Putem doar spera că săpăturile arheologice viitoare din Creta sau din alte zone mediteraneene vor scoate la iveală alte exemple ale acestei scrieri misterioase. Până atunci, discul din Phaistos, acum expus la Muzeul de Arheologie din Heraklion, în Creta, va rămâne o enigmă unică.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
Best Wordpress Adblock Detecting Plugin | CHP Adblock