Mănăstirea Tazlău este o mănăstire de călugări cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, situată în localitatea Tazlău la 36 km sud de Piatra Neamț. Ea este o ctitorie din 1497 a lui Ștefan cel Mare pe locul unei foste biserici de lemn construită de Alexandru cel Bun. Primul document care menționează despre această mănăstire este datat din 30 octombrie 1458, când Sfântul Ștefan cel Mare, la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistrița, Eustatie, întărește hotarele braniștei acelei mănăstiri. Biserica este înconjurată de o incintă cu ziduri de piatră, prevăzute cu metereze și contraforturi la exterior. Intrarea se arcuiește sub turnul-clopotniță, situat la răsărit.
În tinda bisericii se află o frumoasa boltă pe care e scris cu litere mari chirilice vechea deviza a lui Ştefan cel Mare şi a fiului său, Bogdan: „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu!” Tot în tindă, la intrarea în interiorul bisericii, se află portalul, acel frumos portal cu sculpturi minunate, ce dovedesc multă răbdare şi măiestrie din partea celui ce l-a lucrat.
De la mănăstire, înainte, pe un deal, se afla, precum se spune, urmele unei vechi mănăstiri, cea dintâi clădită aici de Ştefan, iar în Măgura Tazlăului – o stâncă cu iniţiale, unde a stat Stefan cel Mare la masă şi de unde a tras cu arcul să afle locul unde să clădească mănăstirea.
Legenda spune de aceasta piatră următoarele: după moartea lui Stefan cel Mare, scria aici – „Cine mă va întoarce, bine o face”. Şi a întors-o un ţăran și a aflat apoi scris: „Bine ai făcut că m-ai întors, că mă dureau şalele!”











