Biblioteca Congresului SUA ne dezvăluie într-un ziar din 1896 oamenii giganţi care au trăit odată pe Terra: de la 3 metri până la 10 metri!
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, nu exista nicio problemă din partea mass-mediei să vorbească pe larg despre descoperiri cu privire la descoperirea unor schelete de giganţi. Apoi, la un moment dat, nici oamenii de ştiinţă, nici muzeele şi nici mass-media n-a mai vorbit de scheletele de giganţi şi despre existenţa uriaşilor în istoria îndepărtată a omenirii. De ce? Ce s-a întâmplat? De parcă o cenzură autoimpusă s-a instalat peste tot…
Iată, de exemplu, un extras din Biblioteca Congresului SUA, ziarul „New York Journal”, ediţia 23 august 1896 (îl puteţi găsi AICI – loc.gov). În el ni se prezintă care a fost înălţimea unor „giganţi de care ştim” de-a lungul istoriei. Iată lista lor, aşa cum este prezentată în ziarul respectiv:
– Goliat (Palestina, în urmă cu 3.000 de ani) – 3,3 metri;
– Galbara (Roma, în urmă cu 2.000 de ani) – 3 metri;
– Funnam (Scoţia, în urmă cu 1.200 de ani) – 3,5 metri;
– De Vallemont (Franţa, sec. XIV) – 5 metri;
– Contele Buchart (Franţa, sec. XVI) – 7 metri;
– Theutbochus (Franţa, sec. XVI) – 7,8 metri;
– Necunoscut (Palermo – sec. XV) – 10 metri;
– John Middleton (Anglia – sec. XVI) – 2,8 metri.
Aceeaşi publicaţie ne prezintă şi cazurile unor giganţi din „perioada modernă”, adică din secolul al XIX-lea:
– Frederic din Suedia – 2,55 metri;
– Cujanus din Finlanda – 2,4 metri;
– Gilly din Austria – 2,45 metri;
– Patrick Cotter – 2,65 metri.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, nu exista nicio problemă din partea mass-mediei să vorbească pe larg despre descoperiri cu privire la descoperirea unor schelete de giganţi. Apoi, la un moment dat, nici oamenii de ştiinţă, nici muzeele şi nici mass-media n-a mai vorbit de scheletele de giganţi şi despre existenţa uriaşilor în istoria îndepărtată a omenirii. De ce? Ce s-a întâmplat? De parcă o cenzură autoimpusă s-a instalat peste tot…
