Secolul al XVIII-lea, familia imperială austriacă era pasionată toată muzică. Tatăl Mariei Tereza, împăratul Carol al VI-lea, era un excelent clavecinist şi nu considera că este sub demnitatea lui să dirijeze orchestra Curţii. Mariei Tereza îi plăcea să cânte din gură. Soţului său, Francis, îi plăcea vocea ei de contralto. Familia imperială îi încurajă pe muzicieni. Maestrul de muzică al Curţii era Wagenseil, dar erau preferate lucrările lui Haydn şi Gluck.
Când au auzit de un anume Mozart, un copil-minune din Salzburg, care a venit la Viena în 1762, Maria Tereza l-a invitat la Hofburg. Înconjuraţi de copiii lor, Maria Tereza şi Francis l-au ascultat pe micul Mozart timp de 3 ore. Apoi au vorbit mult timp cu el şi cu tatăl lui despre muzică. Părinţii s-au dovedit deosebit de afabili: „Am fost primiţi cu atâtea favoruri de Maiestăţile lor încât, dacă v-aş povesti detaliat, relatarea mea ar fi considerată un basm”, scria tatăl lui Mozart unuia dintre prietenii lui.
În familia artistului se povestea cum micul pianist-minune a alunecat şi a căzut pe parchetul foarte bine lustruit din salon şi cum Maria Antoaneta (viitoarea regină a Franţei), cea mai mică dintre arhiducese, care era exact de vârsta lui, s-a repezit să-l ajute să se ridice şi l-a sărutat. „Eşti foarte drăguţă”, i-a spus el, „aş vrea să mă însor cu tine”. „Ca semn de recunoştinţa”, i-a răspuns el împărătesei când aceasta a râs şi l-a întrebat de ce vrea să se însoare cu fiica ei.
Întâmplarea a fost povestită de mai multe ori şi, deşi nu poate fi confirmată cu documente, este foarte plauzibilă. La Viena, abaterile de la protocol erau posibile şi educaţia arhiducilor nu le înăbuşise spontaneitatea.











