Ipoteza generalului (r) Emil Străinu: A lucrat România lui Ceaușescu la o „bombă atomică cu hafniu”? Mit sau realitate?


Emil Străinu este un general de brigadă în rezervă, scriitor și ufolog român, cunoscut pentru popularizarea unor teorii neconvenționale despre tehnologii militare secrete, fenomene paranormale și conspirații globale. Într-una din cărţile sale din anul 2021 – „Ceauşescu şi bomba atomică românească cu hafniu” – generalul român vine cu o dezvăluire situată la limita cu aşa-zisele „teorii ale conspiraţiei”, şi anume că dictatorul Ceauşescu ar fi ordonat dezvoltarea unui program militar secret bazat pe izomeri nucleari de hafniu, proiect care ar fi stârnit intervenția marilor puteri și ar fi contribuit la căderea și executarea sa în 1989.

Străinu afirmă în cartea mai sus menţionată că, deoarece România întâmpina dificultăți majore în obținerea și îmbogățirea uraniului sau plutoniului sub supravegherea internațională, cercetătorii români de la platforma Măgurele s-ar fi orientat către o armă neconvențională bazată pe hafniu (mai exact, pe izomerul nuclear Hafniu-178m2). Conform teoriei, o astfel de armă nu ar fi funcționat prin fisiune clasică, ci prin eliberarea bruscă a unei cantități uriașe de energie sub formă de radiații gamma, declanșată prin bombardarea izomerilor de hafniu cu raze X. Aceasta ar fi permis crearea unor focoase miniaturizate, fără reziduuri radioactive clasice. Autorul susține că ambiția lui Nicolae Ceaușescu de a introduce România în clubul select al puterilor nucleare, plus achitarea datoriei externe ar fi alarmat atât URSS, cât și SUA, aceste lucru fiind o parte dintre motivele reale din spatele înlăturării și executării rapide a lui Ceaușescu în decembrie 1989.

Dar, dincolo de teoria generalului Emil Străinu, care este realitatea în ceea ce priveşte bomba atomică cu hafniu? Se ştie că, într-adevăr, în anii ’80, Ceaușescu a ordonat un program secret de cercetare nucleară (numit „Programul Dunărea”), însă acesta se afla într-un stadiu incipient și viza plutoniul, fiind oprit în 1989. În fizică se ştie că „bomba cu hafniu” a fost cercetată teoretic de Pentagon la finalul anilor ’90 și a fost infirmată științific: s-a demonstrat că energia necesară declanșării depășește energia eliberată, făcând arma imposibil de construit.


DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.

Articole similare