Prezenţa tektitelor (roci iradiate sub formă de sticlă) peste tot în lume arată că explozii nucleare au avut loc în trecutul omenirii? Care civilizaţii necunoscute şi avansate le-au folosit?
În multe zone de pe glob, se remarcă prezența nisipurilor, rocilor vitrificate și tektitelor (bucăți de rocă semi-tare, topite la o temperatură atât de ridicată, încât au vitrificat sub forma unui material asemănător sticlei, însă bogat iradiat). Nisipurile și rocile vitrificate analizate nu au nimic comun cu morenele (sedimente șlefuite și transportate de ghețarii în mișcare sau în curs de topire) sau cu bucățile de lavă și „bombele” aruncate de exploziile vulcanice: nici forma, nici compoziția chimică, nici plasarea lor geografică nu probează originea vulcanică sau glaciară. Nici cea mai puternică explozie vulcanică (Krakatoa – 1883) nu ar fi putut arunca aceste tektite la mii de kilometri depărtare de vulcan. „Bombele” vulcanice nu prezintă urme de radioactivitate, iar compoziția chimică a materiilor provenite din adâncul globului este diferită de cea a rocilor vitrificate.
Multe din tektitele descoperite sunt asemănătoare cu nisipul vitrificat sub forma unui imens crater de sticlă neagră care a luat naștere după explozia atomică din deșertul „Jornada del Muerto” (unde au avut loc un test nuclear în 1945), dar și cu pietrele topite de la Hiroshima și Nagasaki…
La 300 de metri de un gigant monolit (20.000 tone) din fortificațiile de la Sacsayhuaman (Peru) se pot vedea numeroase roci vitrificate întinzându-se pe câteva sute de metri lungime, în șase direcții diferite. În Irak și în deșertul Gobi au fost descoperite nisipuri vitrificate sticloase, care nu se puteau forma decât la temperaturi fantastice. În Liban s-au găsit sute de mari tektite negre, care au fost analizate de savantul american dr. Stair. Ele conțineau izotopi radioactivi de aluminiu, iar unele prezentau în interior plante surprinse în momentul vitrificării. În Australia, Franța, India, Chile și Africa de Sud au fost descoperite numeroase tektite sticloase negre, foarte dure, bogate în beriliu și aluminiu. Analizele au constatat că ele au suferit (cu mii de ani în urmă) puternice bombardamente radioactive, fiind expuse la temperaturi foarte ridicate (5.000-6.000° de grade).
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În multe zone de pe glob, se remarcă prezența nisipurilor, rocilor vitrificate și tektitelor (bucăți de rocă semi-tare, topite la o temperatură atât de ridicată, încât au vitrificat sub forma unui material asemănător sticlei, însă bogat iradiat). Nisipurile și rocile vitrificate analizate nu au nimic comun cu morenele (sedimente șlefuite și transportate de ghețarii în mișcare sau în curs de topire) sau cu bucățile de lavă și „bombele” aruncate de exploziile vulcanice: nici forma, nici compoziția chimică, nici plasarea lor geografică nu probează originea vulcanică sau glaciară. Nici cea mai puternică explozie vulcanică (Krakatoa – 1883) nu ar fi putut arunca aceste tektite la mii de kilometri depărtare de vulcan. „Bombele” vulcanice nu prezintă urme de radioactivitate, iar compoziția chimică a materiilor provenite din adâncul globului este diferită de cea a rocilor vitrificate.
