
Există oameni care pretind că au călătorit prin timp, depășind toate barierele fizicii. Permiteți-mi să vă spun o întâmplare: în august 1901, două tinere profesoare, domnișoarele Anne Moberiey și Eleanor Frances Jourdain, fascinate de regina Franţei Maria Antoaneta (1755-1793) și nevizitând niciodată domeniul regal de la Versailles, au decis să meargă la „Micul Trianon”, conacul pe care regele francez Ludovic al XVI-lea i l-a dăruit soției sale, Maria Antoaneta.
Ei bine, în timp ce se îndreptau spre acolo, realitatea din jurul lor a început să se distorsioneze până s-a transformat, ca și cum ar fi trecut brusc printr-un fel de tunel spațio-temporal; pe scurt, ca şi cum ar fi intrat într-un univers bidimensional. Poate oarecum derutate de cele întâmplate și crezând că fuseseră victimele unei scăderi bruște și trecătoare a tensiunii arteriale, ele au decis să-și continue drumul spre palat când, spre surprinderea lor, au observat că totul în jurul lor părea diferit. Peisajul se transformase, cărările păreau să se fi schimbat, iar oamenii pe care îi întâlneau pe drum purtau haine care nu semănau deloc cu cele de la începutul secolului al XX-lea – domni în pelerine lungi și peruci extraordinare, femei misterioase care, așezate în grădinile Trianonului, purtau cu mândrie rochii frumoase în timp ce părul lor lung flutura în vânt…
Amândouă femei erau înspăimântate și, deși la început au explicat strania experiență ca pe o pierdere momentană a direcției, după câteva luni au decis să noteze ceea ce trăiseră. În afară de numeroasele coincidențe din ambele relatări, spre surprinderea lor, aveau percepții asupra locurilor și a oamenilor care nu se potriveau, ca și cum ar fi trecut prin realități diferite. Astfel, Moberiey și Jourdain au ajuns la concluzia fie că locul era bântuit, fie că trăiseră un fel de paradox, trecând printr-un văl invizibil care i-a transportat în trecut, chiar în trecutul în care Maria Antoaneta trăise acolo pe la finalul anilor 1780.
Aproape un an mai târziu, în ianuarie 1902, Eleanor Frances Jourdain s-a întors la fața locului după luni de cercetări, care, într-un fel sau altul, au convins-o că experiența ei nu fusese rezultatul vreunei halucinații, ci pur și simplu pentru că ceea ce văzuseră putea fi plasat în perioada ianuarie 1789 – 10 august 1792.
Experiența lor a ieșit la iveală 10 ani mai târziu în cartea „O aventură”, unde, poate mânați de o anumită rușine sau de teama de discreditarea care ar veni odată cu faptul că ar fi protagoniști ai unui astfel de eveniment, au semnat-o sub pseudonimele „Morison” și „Lamont”.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025











