Site de secrete, stiinta si metafizica

Wi-Fi-ul, GPS-ul şi telefonia mobilă – 3 realizări tehnologice incredibile care au apărut şi ca urmare a invenţiei uluitoare a unei actriţe austriece superbe, pe nume Hedy Lamarr

11

În vremurile ei, în anii ’30-’40, actriţa austriacă Hedy Lamarr (născută ca Hedwig Eva Maria Kiesler) a devenit celebră pentru chipul ei angelic în filmele în care participa. Frumusețea ei de neegalat a fost inspiraţie pentru personajul principal din desenele animate “Alba ca zăpada”. La Hollywood, ea a jucat femeia seducătoare plină de farmec, de origini exotice, alături de cei mai populari bărbați ai epocii, în producţii ca Boom Town (1940), Comrade X, White Cargo (1942), Tortilla Flat (1942), Ziegfeld Girl (1941). Lamarr a fost căsătorită de șase ori și a avut trei copii, murind în anul 2000.

Dar, Hedy Lamarr nu a fost doar o femeie foarte frumoasă, cu ochi strălucitori. Ea a fost un inventator ingenios, având idei care au înflorit astăzi în tehnologiile cele mai avansate, cum ar fi Wi-Fi (wireless), Bluetooth, GPS și telefoane mobile. Invențiile ei făceau parte dintr-o viață complicată, plină de contradicții și de adevăruri evazive.

Interesul lui Hedy pentru invenții a început încă de când aceasta era mică, însă, când a devenit adultă, femeia a lucrat în parteneriat cu un compozitor excentric pe nume George Antheil. Cei doi au lucrat în spatele ușilor închise; culmea e că nici măcar în autobiografia sa – Ecstasy and Me (1966), actriţa nu suflă nicio vorbă despre această pasiune a ei. Totuşi, inventatorul Carmelo “Nino” Amarena şi-a reamintit că, discutând cu Lamarr în 1997, a avut impresia că “vorbim ca doi ingineri pe un proiect. N-am simțit niciodată că vorbesc cu o stea de filme, ci cu un inventator coleg”.

Lamarr a făcut o mare descoperire în primii ani ai celui de-al doilea război mondial, atunci când a încercat să inventeze un dispozitiv pentru a bloca navele inamice în a bruia semnalele de ghidare ale torpilelor. Nimeni nu știe de unde i-a venit ideea, dar Antheil a confirmat că a fost design-ul lui Lamarr. Cei doi au găsit o cale pentru ca transmițătorul de orientare radio și receptorul torpilei să sară simultan de la frecvență la frecvență, făcând imposibil ca inamicul să localizeze și să blocheze un mesaj înainte de a se muta la o altă frecvență. Tehnica este astăzi cunoscută ca “Tehnica de transmisie cu spectru împrăştiat prin salt de frecvenţă” (Frequency-hopping spread spectrum).

Brevetul ei privind “saltul de frecvență” a fost implementat pe scară largă câteva decenii mai târziu, dar actriţa a trăit destul de mult timp pentru a vedea cum invenţia ei e folosită într-o industrie vastă la sfârșitul secolului al XX-lea. În 1997, munca sa a primit recunoaștere când a fost onorată cu Premiul Pioneer al Fundației Electronic Frontier. Deși nu a obținut niciodată bani de la vreuna din invențiile sale, “saltul de frecvenţă” se estimează a valoara 30 de miliarde de dolari. Saltul frecvențelor este adesea o componentă a sistemelor de comunicații fără fir, permiţând mai multor utilizatori să comunice simultan cu o interferență mai mică a semnalului. Semnalele multiple pot folosi aceeași frecvență și, dacă semnalul cade sau este obstrucționat, el sare în altul.

Odată cu invenţia lui Lamarr şi Antheil, multe alte aplicaţii ale tehnologiei de spectru împrăştiat (termen mai larg pentru comunicaţiile wireless cu semnale variabile) au apărut, ca de exemplu Bluetooth, Wi-Fi și GPS.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie