
Cu mult timp înainte de inventarea telescopului, pe Turnul Vânturilor din Atena era gravată o machetă a Universului și un orologiu foarte sofisticat. Se crede că au fost executate de către un astronom macedonean, Andronikos din Kyrrhos, în anul 50 î. Hr. La British Museum sunt expuse tăblițe acoperite cu scriere cuneiformă. Acestea descriu amplasamentul unei planete îndepărtate care nu se poate observa decât cu telescopul. Or, se știe că acest aparat a fost inventat mii de ani mai târziu, de către Galileo Galilei.
Înaintașii considerau că Marea Piramidă din Egipt era una dintre minunile lumii, datorită dimensiunilor ei și eleganței proporțiilor. Interiorul său, cu trecerile, coridoarele, conductele de aerisire și galeria Camerei regale reprezintă, de asemenea, o minune a arhitecturii. Se crede că această galerie ar fi servit drept camera telescopului. O serie de observatori așezați de-a lungul pantei coridorului și-ar fi putut nota cu precizie trecerea corpurilor cerești, așa cum procedează astăzi astronomii moderni. Privind la capătul coridorului un bazin de reflexie, astronomul egiptean putea vedea clipa în care trecea o stea. Observatorul de la Marina Americană folosește astăzi același principiu. Se notează cu o precizie de fracțiune de secundă trecerea stelelor pe bolta cerească, grație reflectării sale într-un bazin cu mercur.
Richard Proctor, astronom și scriitor britanic, spunea despre Galeria Mare din Marea Piramidă că era „cel mai perfecționat observator conceput vreodată, care permitea o observare exactă și precisă”. Din această galerie, vechii egipteni au stabilit o hartă a sistemului nostru solar după principiul heliocentric. Aceasta se întâmpla cu mii de ani înaintea lui Copernic.











