Un neurocercetător binecunoscut sugerează că „instinctele” ar putea fi de fapt amintiri din viitor. Şi asta pentru că timpul nu e liniar…

Majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu expresia „ai încredere în instinct”. Este ideea că, în adâncul sufletului, uneori știi pur și simplu ce să faci – chiar și atunci când nu poți explica de ce. Aceste instincte pot fi surprinzător de precise: eziți înainte de a traversa strada doar pentru a vedea o mașină trecând în viteză sau, dintr-o dată, te simți obligat să suni un prieten care apoi spune: „Tocmai mă gândeam la tine”.

De obicei, explicăm aceste momente ca fiind intuiție, un amestec de experiențe trecute, recunoașterea unor tipare inconștiente și poate o ușoară coincidență. Dar dacă intuiția nu este doar despre trecut? Dacă sunt de fapt mesaje din viitor?

Exact asta sugerează unii cercetători. Un volum mic de lucrări susține că precogniția – presupusa capacitate de a simți sau prezice evenimente viitoare – ar putea avea o bază științifică reală. Iar în centrul acestei conversații se află neurocercetătoarea Julia Mossbridge, care a petrecut ani de zile explorând dacă acele sentimente persistente de déjà vu și de intuiție bruscă sunt mai mult decât simple trucuri ale creierului.

Credința că oamenii pot întrezări viitorul nu este nouă. Oracolele antice din Grecia, șamanii din culturile indigene și misticii din Tibet vorbeau cu toții despre viziuni, vise sau semne care preziceau evenimente care urmau să se desfășoare. Civilizații întregi luau decizii politice și militare pe baza a ceea ce clarvăzătorii și profeții susțineau că au văzut dinainte. Însă știința modernă a respins în mare măsură astfel de afirmații, considerându-le superstiții. Ideea că oamenii ar putea cunoaște viitorul fără o cauză logică părea incompatibilă cu legile fizicii. Totuși, în ultimele decenii, poveștile și chiar experimentele au readus în discuție această idee cândva respinsă.

Julia Mossbridge, de exemplu, își înregistrează visele încă din copilărie – multe dintre ele, susține ea, s-au potrivit ulterior cu evenimente din viața reală. Nu le descrie ca pe niște viziuni mistice, ci ca pe niște amintiri care apar devreme, sugerând că timpul nu curge întotdeauna în modul curat și liniar în care îl experimentăm noi.

Dincolo de lumea laboratoarelor, nenumărate persoane au relatat că s-au confruntat cu viitorul. Unele povești sunt banale, altele stranii:

* Visul loteriei (2012): Fatih Ozcan, un chelner turc, a visat că el și șeful său vor câștiga la loterie. Acționând conform visului, au cumpărat un bilet și – împotriva cotelor uriașe – au câștigat. Ziarele din întreaga lume au preluat povestea, pe care mulți au văzut-o ca o dovadă a precogniției în acțiune.
* Michael D. Austin, fondatorul Soul Rider, ar fi angajat o echipă de „vizionari la distanță” pentru a-i ajuta să își ghideze strategiile financiare. Acești vizionari au susținut că folosesc percepția extrasenzorială pentru a oferi consultanță în investiții. În mod ciudat, Austin le atribuie mai multe predicții corecte.
* Predicții în criptomonede: Daz Smith, o figură binecunoscută în comunitatea de vizionare la distanță, a făcut afirmații despre prezicerea fluctuațiilor criptomonedelor folosind tehnici psihice. Deși scepticii atribuie acest lucru întâmplării, credincioșii indică experiența sa ca dovadă că se întâmplă ceva neobișnuit.

Desigur, nu orice afirmație poate fi dovedită, sau chiar luată în serios. Însă persistența unor astfel de povești de-a lungul culturilor și epoci sugerează că oamenii au simțit de mult timp că există mai multe aspecte ale „instinctelor” decât înțelegem.

Julia Mossbridge oferă o reformulare radicală: poate că aceste instincte sunt pur și simplu amintiri care au depășit cronologia obișnuită. Dacă timpul nu este liniar – așa cum cred mulți fizicieni acum – atunci ceea ce numim „viitor” ar putea exista deja într-o anumită formă, permițând anumitor persoane să acceseze fragmente din acesta. În loc să considere precogniția ca pe o ghicire magică, Mossbridge sugerează că este ca și cum ai rememora o amintire – doar că amintirea, din punct de vedere tehnic, nu s-a întâmplat încă. Pentru ea, creierul nu este doar un înregistrator al trecutului, ci și un receptor de semnale dincolo de momentul prezent.

VA RUGAM, AJUTATI-NE!

Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!

DONATI prin PAYPAL:

DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025