Un cronicar grec din urmă cu peste 800 de ani îi descrie jignitor pe valahi: „Nişte vagabonzi”

George Pachimeres (1242-1310) a fost un cronicar grec care descrie evenimente trăite de el, și din acest motiv scrisul său are o mare valoare documentară. Într-unul din textele sale, el ne spune următoarele despre vlahi:

* Aceeași împrejurare – vestea despre o invazie de pradă a sciților de la nordul Dunării – i-a produs împăratului Andronic îngrijorare și în privința vlahilor. Aceștia erau un neam de oameni nestabili, care rătăceau fără să aibă locuințe anumite, ci vagabondau în acea vreme prin ținuturile ce se întind de la suburbiile Constantinopolului până la Bizya și dincolo chiar. Înmulțindu-se în aceste locuri peste măsură, erau pe drept bănuiți, ca nu cumva să-și unească forțele lor, nu neînsemnate, cu cele ale sciților care aveau să facă invazia ce se aștepta, târîți fiind de partea lor prin asemănarea vieții și poate și a originii lor comune.

* Mulțimea acestor vlahi era greu de numărat, tineretul lor fiind vânjos din pricina felului lor de trai și a creșterii lor aspre. În locurile în care le plăcea să trăiască, lor nu le lipseau averile din venitul turmelor de oi și a vitelor pe care le hrăneau în pășuni bogate. În sfârșit, ei erau socotiți nu neexperimentați în afacerile militare, pe care le cunoșteau nu numai din vânatul zilnic al fiarelor, ci și din exercițiile lor dese în lupte nu fără succes împotriva unor oameni înarmați.

* Spre a preveni această primejdie (a unirii lor cu sciții năvălitori), s-a găsit că lucrul cel mai bun de făcut era de a strămuta acest popor din regiunile din apus în cele de răsărit și de a-i așeza dincolo de mare pe țărmul din fața cetății Bizanț și, pe deasupra, de a slei puterile prin amenzi și prin fiscalitate pentru ca ei, conștienți de puterile lor proprii, să nu se mai fălească cu numărul lor și cu bucatele lor, cum o făceau până acum. Și astfel, vlahii au fost foarte mult păgubiți atât prin fiscalitatea excesivă a dărilor, cât și prin siluirea neomenoasă de a se muta cu locuințele peste Helespont; aceasta era pentru ei mai supărătoare chiar decât nedreptatea dărilor. Căci, pe de o parte, cu ocazia strămutării, agenții statului îi zoreau fără de nicio milă și lucrurile nu era ușor de a le transporta dintr-o localitate unde trăiseră, și în fața hoților care profitau de împrejurări, iar, pe de altă parte, erau siliți să-și vândă lucrurile cu pagubă, pe un preț de nimic, în aceste vremuri critice.

VA RUGAM, AJUTATI-NE!

Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!

DONATI prin PAYPAL:

DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025