Un caz povestit de marele chimist suedez Berzelius: un ţăran a fost îngheţat sub zăpadă timp de 67 de ani, dar apoi s-a trezit la viaţă…
Poate fi un corp înghețat, fără a-i distruge viața?… Ei bine, da! Și nu în vremurile noastre, ci undeva pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Berzelius (1779-1848), un celebru chimist suedez, unul dintre cei mai de seamă savanți suedezi, povestea istoria fantastică a unui țăran de vreo 40 de ani, ce fusese găsit îngropat, înghețat, sub zăpadă, pe un frig intens. Hainele țăranului păreau să aparțină unei epoci trecute.
Cum cadavrul rămăsese neatins, s-au întrebuințat toate mijloacele pentru a-l dezgheța. Înainte de a fi disecat, la morgă, el fu așezat într-un amfiteatru ușor încălzit, iar corpul a fost fricționat treptat cu alcool. Spre marea surpriză a tuturor asistenților, țăranul fu văzut deschizând ochii, suspinând, respirând și încercând să-și dea seama ce se întâmplase cu el. Revenise la viață!
Berzelius a calculat că acest țăran a stat 67 de ani sub zăpadă, unde-l aruncase o vijelie puternică. El a trăit după dezghețare încă 20 de ani, timp în care și-a câștigat pâinea povestind toate câte i se întâmplaseră și făcând drumuri lungi pe jos. Berzelius aflase toată această întâmplare de la profesorul său, dr. Nilsson. Acesta spunea că îl văzuse pe țăran în 1762, într-un sat la o serbare, unde cânta cântece bătrânești de care bătrânii satului abia își aminteau.
Exemplul țăranului de mai sus nu este singurul. Astfel un medic polonez, dr. Krajewski, povestea de un țăran rus care fiind cuprins de o vijelie şi fu acoperit de zăpadă, cu calul și căruța lui. El fusese căutat 11 zile și abia în a 12-a zi, când se pierduse speranța de a-i găsi cadavrul, un vânător observă cum câinele lui se oprise în mijlocul zăpezii, și trăgea ceva cu dinții. Vânătorul se apropie mirat și văzu un cal adâncit complet în zăpada groasă. El chemă ajutoare și se puseră cu toții să ridice zăpada. Sfârșire prin a descoperi cadavrul complet al calului, înhămat la o sanie. Apoi, printr-o spărtură, se observă țăranul, care fu scos înțepenit. Adus la o temperatură mai ridicată, acest om își reveni. El păstră o extremă slăbiciune 2 luni. După aceasta, păru să-și reia întreaga vigoare. Totuși, el deveni orb.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Poate fi un corp înghețat, fără a-i distruge viața?… Ei bine, da! Și nu în vremurile noastre, ci undeva pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Berzelius (1779-1848), un celebru chimist suedez, unul dintre cei mai de seamă savanți suedezi, povestea istoria fantastică a unui țăran de vreo 40 de ani, ce fusese găsit îngropat, înghețat, sub zăpadă, pe un frig intens. Hainele țăranului păreau să aparțină unei epoci trecute.
