Până acum, trei lumi au fost create și distruse – spun vechile legende. Noi trăim în prezent într-a Patra Lume
În miturile și textele sacre ale diferitelor popoare din întreaga lume, există un motiv recurent despre distrugerea și reînnoirea secvențială a lumii. Adesea, acesta se referă în mod specific la trei epoci precedente, sau „lumi”, care au pierit din cauza catastrofelor globale, în timp ce omenirea trăiește astăzi într-a patra. Aceste narațiuni, în ciuda distanței geografice și culturale a surselor lor, prezintă o asemănare izbitoare în descrierea evenimentelor care amintesc de schimbări geofizice la scară largă, cum ar fi schimbările axei Pământului, inundații și căderea corpurilor cerești.
Dovezi biblice și clasice
Textele biblice conțin descrieri care pot fi interpretate ca dovezi ale unor tulburări globale. Cartea lui Isaia spune: „Pământul se va clătina ca un bețiv… va cădea și nu se va mai ridica”. Evanghelia după Matei descrie semne care preced sfârșitul timpurilor: „Soarele se va întuneca și Luna nu-și va mai da lumina; stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate”. Motive similare sunt prezente în Psalmi, unde pământul tremură și cerurile „cad” în prezența zeității. În tradiția clasică, Ovidius în „Metamorfoze” descrie o catastrofă legată de Phaeton, când carul solar a deviat de la curs și constelațiile au încercat să se arunce în ocean. Platon în „Timeu” discută despre mișcarea pământului „în toate cele șase direcții”.
Mitologia „Epocii de Aur” și schimbarea Axei Lumii
În vechime, starea inițială a lumii era adesea numită Epoca de Aur. Filozofii greci Anaxagora și Anaximene credeau că inițial stelele se învârteau într-un plan orizontal, iar Steaua Polară se afla la zenit. Acest lucru sugerează ideea absenței înclinării axiale a Pământului, care teoretic ar fi trebuit să creeze primăvara eternă pe planetă. Idei similare se găsesc și în alte culturi – japoneză, chineză, egipteană. Un vechi papirus egiptean vorbește despre un cataclism, atunci când „sudul devine nord, iar pământul este răsturnat”.
Cicluri de distrugere în tradițiile Hopi și în alte tradiții
Conceptul de lumi distruse secvențial este cel mai complet reprezentat în mitologia poporului Hopi. Conform tradițiilor lor, au fost create patru lumi. Prima Lume (Tokpela) a fost distrusă de foc, A Doua Lume (Tokpa) a fost distrusă de glaciațiune, iar a Treia Lume (Kuskurza) de un mare potop. Actuala A Patra Lume (Tuwaqachi) continuă să existe, dar soarta ei depinde de comportamentul uman. Un element cheie în povestea distrugerii celei de-a Doua Lumi este legat de pierderea echilibrului lumii: aceasta s-a învârtit nebunește, apoi s-a întors de două ori, după care a fost acoperită de gheață.
Amintiri similare se păstrează și în rândul altor popoare indigene din America. Indienii Pawnee vorbeau despre o perioadă în care stelele polare „și-au schimbat locul”. Eschimoșii din Groenlanda își amintesc de o epocă în care „pământul s-a răsturnat”.
Sursele chinezești antice conțin, de asemenea, descrieri detaliate ale haosului care a urmat după rebeliunea umanității împotriva cerului: „Planetele și-au schimbat cursul. Cerul s-a scufundat mai jos spre nord. Soarele, Luna și stelele și-au schimbat mișcarea. Pământul s-a prăbușit în bucăți…” În plus, legendele multor popoare prezintă perioade de întuneric prelungit nefiresc sau, dimpotrivă, de zi continuă. O posibilă interpretare a acestor povești sugerează că ar putea fi descrieri alegorice ale consecințelor unei schimbări bruște a înclinării axiale a Pământului. Dacă axa ar lua o poziție aproape orizontală (la un unghi de aproximativ 90 de grade), nopți și zile polare extrem de lungi ar avea loc pe o mare parte a planetei, ceea ce ar putea fi descris ca „întuneric etern” sau „Soarele care nu apune sub orizont”.
Astfel, o analiză interculturală a mitologiei demonstrează existența unei narațiuni universale despre istoria ciclică a umanității, legată de tulburările geofizice globale. Aceste tradiții, privite nu ca o cronică literală, ci ca o memorie a unor evenimente catastrofale reale din antichitatea îndepărtată, codificate în simboluri, continuă să ridice întrebări despre stabilitatea planetei noastre și istoria sa climatică. Ele reprezintă un strat unic al experienței umane colective, oferind o perspectivă alternativă, mito-poetică, asupra originii și soartei lumii.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În miturile și textele sacre ale diferitelor popoare din întreaga lume, există un motiv recurent despre distrugerea și reînnoirea secvențială a lumii. Adesea, acesta se referă în mod specific la trei epoci precedente, sau „lumi”, care au pierit din cauza catastrofelor globale, în timp ce omenirea trăiește astăzi într-a patra. Aceste narațiuni, în ciuda distanței geografice și culturale a surselor lor, prezintă o asemănare izbitoare în descrierea evenimentelor care amintesc de schimbări geofizice la scară largă, cum ar fi schimbările axei Pământului, inundații și căderea corpurilor cerești.
