Fenomenul entoptic, produsul propriei conştiinţe sau manifestare fiziologică?

8
2.789 vizualizari

ochiulPe la mijlocul anilor 90 era un om, pe nume Nestor, care trăia în solitudine în regiunea deluroasă Emmental din Elveţia. Nestor pretindea ceva unic şi provocativ: el se putea focaliza ani de zile asupra unei constelaţii uriaşe de sfere şi de corzi ce erau formate în câmpul său vizual. El interpreta acest fenomen ca o structură subtilă formată de propria noastră conştiinţă ce a creat lumea noastră materială. Nestor, care se intitula ca vizionar, punea pe seama acestei percepţii subiective vizuale ultimele sale eforturi de a-şi dezvolta conştiinţa.

În schimb, în oftalmologie acest proces este denumit “fenomen entoptic”. Conform definiţiei medicinei clasice, fenomenul entoptic reprezintă efectul vizual a cărei sursă este însuşi ochiul. Imaginile entoptice sunt diferite de iluziile optice, întrucât acestea din urmă sunt produsul imaginaţiei creierului. Întrucât imaginile entoptice sunt cauzate de un fenomen ce are loc în interiorul ochiului unui observator, acesta nu poate împărtăşi cu alţii o vizualizare directă şi specifică a acestui proces. Fenomenul entoptic nu poate fi observat de toţi oamenii; unii sunt capabil să-l vadă, pe când alţii nu.

Ce se poate vedea în timpul fenomenului entoptic?

obiecte plutitoare1) Obiecte plutitoare. Acestea sunt obiecte de diferite forme, mărimi şi transparenţe, ce sunt observate în special atunci când este privit un fundal luminos, fără proprietăţi (de exemplu cerul) sau când o sursă foarte difuză de lumină este foarte aproape de ochiul observatorului. Toate acestea reprezintă imagini fantomatice ale obiectelor suspendate deasupra retinei. Uneori, aceste obiecte ar putea fi chiar celule roşii ale sângelui “umflate”, datorită presiunii osmotice care se formează. Sau ar putea reprezenta o coagulare a proteinelor de corp vitros în resturi embrionice sau o condensare a pereţilor canalului lui Cloquet.

Pensula lui Haidinger2) Pensula lui Haidinger. Este un fenomen care a fost descris de fizicianul austriac Wilhelm Haindinger în 1844. El reprezintă un model ce are forma unor ochelari, şi care are o componentă de culoare albastru suplu, ce este polarizată circular şi care se roteşte împreună cu ochiul observatorului. Dacă toată lumina este albastră, ea va apărea ca o umbră întunecată; dacă lumina este un spectru întreg, ea va apărea ca fiind galbenă. Şi acest lucru se datorează absorbţiei preferenţiale a luminii albastre polarizate de către moleculele de pigmenţi aflaţi în fovea.

Copacul lui Purkinje3) Copacul lui Purkinie este o imagine a vaselor de sânge retinale în propriul ochi, fiind descris pentru prima dată de Purkinje în 1823. Poate fi observat atunci când o rază de lumină trece prin pupila ochiului, de la periferia viziunii subiectului. Rezultă o imagine a unei “fiinţe de lumină”, focalizată pe zona periferică a retinei. Apoi, lumina din acest loc lasă umbre ale vaselor de sânge (ce se află în partea superioară a retinei) către porţiunile neajustate ale retinei. De obicei, imaginea vaselor de sânge retinale este invizibilă, datorită adaptării; dar, dacă lumina se mişcă la circa 1 Hz, poate apărea o imagine clară.

Picturile rupestre explicate prin fenomenul entoptic

În anul 1988, doi arheologi sud-africani, David Lewis-Williams şi Thomas Dowson au prezentat o interpretare alternativă a picturii rupestre din paleoliticul târziu (40.000-10.000 î.Hr.), atunci când homo sapiens a dezvoltat o gândire şi artă abstractă caracterizată prin reprezentări pline de viaţă a animalelor şi prin figuri geometrice (puncte, cercuri, linii etc.). Chiar începând cu descoperirea peşterilor europene paleolitice, arheologii s-au întrebat cu privire la importanţa şi înţelesul unor asemenea reprezentări geometrice. Încercările de a explica totul prin faptul că acestea erau doar nişte ritualuri magice n-au fost foarte convingătoare.

Lewis-Williams and Dowsonau au adus în discuţie teza conform căreia arta paleolitică s-a inspirat din fenomenul vizual subiectiv, văzut şi zugrăvit de şamani sau oameni spirituali, în timpul stărilor schimbătoare de conştiinţă. Astfel, oamenii primitivi se pare că au zugrăvit pe peşteri atât propriile halucinaţii vizuale, cât şi fenomenele entoptice, care oferă multă culoare şi forme geometrice diverse.

Oricum, fenomenul entoptic rămâne un subiect interesant de discuţie şi analiză.