Există destui oameni care au relatat că au simţit în anumite momente (în timpul somnului, al unei operaţii medicale, al unui accident, al unei boli grave etc.) cum sufletul și mintea le-a părăsit trupul și au călătorit în alte dimensiuni ori în alte locații geografice de pe Pământ. Sunt astfel de experiențe de detașare de trup călătorii reale ale sufletului sau doar halucinații?
Investigațiile realizate de dr. Hornell Hart în acest domeniu (fenomen numit și „proiecție astrală”), l-au făcut să avanseze teoria potrivit căreia că creierul este doar un instrument prin care se exprimă conștiința și nu un generator care produce conștiința. Hart argumenta că dovezile disponibile sprijină mărturiile acelor indivizi care pretind că propria lor conștiință observase scene și acționase la mari distanțe de trupul lor fizic.
Dr. Eugene E. Bemard, profesor de psihologie la Universitatea statului Carolina de Hord, cel care a studiat temeinic proiecția astrală, preciza că ar fi extrem de improbabil ca atât de mulți oameni, aparent sănătoși din punct de vedere psihic, să halucineze, susținând că-și părăsesc corpul. Bernard estima că unul din 100 de oameni a experimentat o proiecție astrală de un anumit tip și declara că studiul lui indica faptul că asemenea proiecții aveau loc mai ales în perioadele de stres intens, ca în timpul nașterii naturale, al unei intervenții chirurgicale minore și în momente de frică extremă. Pe lângă aceste situații spontane, Bernard afirma că întâlnise o serie de indivizi care păreau capabili să execute proiecții astrale aproape din proprie voință. Recunoscând că există încă multe necunoscute legate de mintea umană și abilitățile ei, el își exprima însă opinia că teoria proiecției astrale poate fi dovedită și controlată.
În lucrarea lui clasică, publicată în 1903, „Personalitatea umană şi supravieţuirea lui după moarte”, Frederic W.H. Myers considera că experiențele de detașare de trup sunt cea mai mare realizare a voinței umane. „Ce altceva se poate afla mai presus de orice abilitate cunoscută, decât capacitatea cuiva de a-și părăsi corpul și de a reveni la el?” Și, mai uimitor, proiecția astrală „pare să fie singurul act profund al spiritului, pe care îl poate practica un om la fel de bine, atât înainte cât și după moartea lui fizică”.
Dr. Robert Crookall scria în introducerea în cartea sa, „Mai multe proiecţii astrale” (1964) că trupul astral, eteric „este în mod normal atașat sau angrenat celui fizic”, așa încât majoritatea oamenilor nu este conștientă de existența sa. „Dar mulți oameni au devenit conștienți de el, căci trupul lor spiritual s-a separat sau a fost proiectat în afara celui fizic și a fost folosit, temporar, ca instrument al conștiinței”.