„Crima lui Ptolemeu”: cum celebrul astronom egiptean din sec. II d.Hr., adept al geocentrismului, a întârziat astronomia modernă cu 15 secole…


Imagine generata de Microsoft AI

Ptolemeu, celebrul astronom şi matematician egiptean, care a trăit în Alexandria în secolul al II-lea d.Hr., pretindea că ar fi observat evenimentele astronomice pe care le anunţa. În realitate, el le-ar fi calculat pe baza teoriei unui precursor, care susţinea că Soarele se învârte în jurul Pământului. Falsul său a costat astronomia 15 secole de întârziere!

„Crima lui Ptolemeu” – acesta este şocantul titlu al unei cărţi apărute în 1977 în SUA, scrisă de astronomul american Robert R. Newton din Baltimore. În această lucrare, autorul construiește pe parcursul a 412 pagini un adevărat act de acuzare împotriva lui Ptolemeu, punându-i sub semnul îndoielii gloria de astronom care a durat tot Evul Mediu şi chiar în Renaştere.

După cum este cunoscut, Ptolemeu este autorul teoriei geocentrice potrivit căreia Pământul este centrul Universului, iar toate corpurile cosmice, inclusiv Soarele și Luna, se învârtesc în jurul lui. Mai târziu, teoria lui Ptolemeu a fost infirmată de studiile lui Copernic, Kepler, Galilei şi Newton.

Despre viaţa şi activitatea acestuia nu există decât o singură informaţie oarecum certă, aceea că observaţiile sale au fost făcute în oraşul Alexandria (Egipt) între anii 127 d.Hr. şi 151 d.Hr., deci timp de 24 de ani. A supravieţuit însă opera sa „Compoziţia matematică”, un studiu de sinteză al astronomiei vechi, cunoscută sub numele arab de „Almagesta”. Din această lucrare, ca şi din relatările indirecte ale lui Plutarh, aflăm că pentru astronomul Hipparc, la fel ca şi pentru Ptolemeu, Pământul era de structură geometrică, iar legile lui erau impuse de legile geometriei pure. Mişcarea corpurilor celeste era asimilată cu mişcarea unui imens mecanism de ceasornic, al cărui pivot central era Pământul. Soarele, Luna, planetele interioare (Mercur și Venus), planetele exterioare – atunci cunoscute – Marte, Jupiter și Saturn descriau orbite comandate de dispunerea lor geometrică.

Ptolemeu a adoptat ipoteza zisă a „epiciclurilor”, cu o variantă – a „excentricului” – echivalentă în final cu prima printr-o relaţie foarte simplă: ipoteza fixa planeta pe o circumferinţă ce se învârtea cu o mişcare uniformă, în timp ce centrul acestei circumferinţe descria, cu o mişcare la fel de uniformă, o altă circumferinţă, în care Pămîntul ocupa fie locul central – în cazul epiciclurilor – fie o poziţie excentrică – în cazul excentricului. Totul semăna cu un mecanism de ceasornic, în care roţile alunecă unele peste altele printr-un sistem de dinţi, mişcarea aparentă rezultată din raportul planetă-Pământ, redând în mare mişcările observate în realitatea astronomică, de avansare și retragere alternativă a planetelor, mișcări care au intrigat atât de mult pe cei din vechime Acest sistem s-a impus multe sute de ani în total, ipoteza rezistând până la Copernic, via Ptolemeu.

Se pune însă întrebarea dacă mijloacele de observare astronomică existente în antichitate erau atât de rudimentare şi imperfecte încât această problemă, atât de simplă astăzi – diferenţele dintre mişcarea teoretică şi mişcarea reală a planetelor – nu a putut fi elucidată. Astronomul american Robert Newton nu acceptă acest argument. Mai mult chiar, el susţine că Ptolemeu a falsificat intenţionat cifrele lui Hipparc, astfel încât să se integreze in sistemul său. Un exemplu: Ptolemeu a observat la Alexandria, unde şi-a desfăşurat activitatea, că echinocţiul de toamnă din anul 132 a avut loc la 25 septembrie, ora 14, ora locală. Or, calcularea cu ordinatorul a relevat că, de fapt, echinocţiul de toamnă din 132 a avut loc la Alexandria la 24 septembrie, ora 9,54 dimineaţa, deci aproape cu o zi înainte de pretinsa observaţie a lui Ptolemeu. Ceea ce este mai mult decât suspect, întrucât eroarea pe care o puteau săvârşi mijloacele de observaţie ale epocii nu putea depăşi o jumătate de oră.

Robert Newton a cercetat sistematic toate cifrele cuprinse în „Almagesta”: mişcarea Soarelui pe zodiac, precizia echinocţiunilor, fazele Lunii şi ciclul eclipselor de Lună etc. Majoritatea valorilor date sunt false; din 31 de observaţii pe care Ptolemeu pretinde că le-a făcut el însuşi, cel puţin 26 au fost „fabricate”, iar din cele 38 de observaţii pe care le atribuie unor astronomi anteriori, cel puţin 13 sunt trucate pentru a putea fi integrate în model. Robert Newton afirmă că Ptolemeu era un astronom slab, absorbit de numeroasele sale scrieri, fiind, în acelaşi timp, şi foarte influenţat de şcoala decadentă din Alexandria. De fiecare dată când Ptolemeu afirma că a efectuat observaţiile la ora 12 ziua (când Soarele atinge deasupra Alexandriei momentul culminant) valorile indicate sunt în realitate cele corespunzătoare orei 12:30. O jumătate de oră de eroare sistematică, comisă printr-o observaţie greşită.

Este sau nu vinovat Ptolemeu?

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO