
În urmă cu aproape 30 de ani, un robot subacvatic japonez a observat o pungă de plastic plutind în adâncurile Gropii Marianelor, cel mai adânc punct din toate oceanele lumii. Plasticul este acum încorporat în stratul geologic al Pământului ca o nouă rocă sedimentară, cunoscută sub numele de „plastiston”. Iar creierul unui adult obișnuit conține probabil până la cantitatea egală cu cea a unei linguri de microplastic. Flagelul global al plasticului este atât de grav încât Organizația Națiunilor Unite elaborează în prezent un tratat privind plasticul.
Din cauza eșecului nostru continuu de a controla proliferarea acestei amenințări bazate pe petrol, unii oameni de știință – precum și industriile petroliere și ale materialelor plastice în general – au apelat la o metodă controversată pentru a ajuta la atenuarea problemei: reconversia plasticului în petrol utilizabil. Dacă producția este extinsă la scară largă, oamenii de știință spun că „uleiul de piroliză” din plastic ar putea alimenta direct tehnologiile mari consumatoare de energie care necesită combustibil pentru a produce căldură și electricitate, cum ar fi cazanele, cuptoarele și turbinele, precum și motorina pentru camioane, trenuri și nave. Acesta este un efort global, iar oamenii de știință care lucrează la această problemă speră să creeze un proces inovator care să satisfacă multiple nevoi bazate pe petrol – și să încurajeze o dependență mai mică de combustibilii fosili care distrug mediul. Cu toate acestea, metoda actuală este, se poate spune, ineficientă și trebuie încă dovedită.
Recent, cercetătorii de la Universitatea Yale au putut reduce această ineficiență. Aceștia au testat cu succes o nouă metodă de a produce mai mult ulei de piroliză la un cost mai mic. Aceasta promite creșterea producției în viitor, ceea ce reprezintă un pas crucial pentru transformarea deșeurilor din plastic într-o sursă viabilă de energie.
Principala metodă de realizare a acestei metode chimice începe cu piroliza, care aplică căldură unui material în absența oxigenului. Când butonul este rotit la 900 de grade Celsius, lanțurile polimerice ale plasticului se descompun în molecule de hidrocarburi. Acestea sunt compuși organici formați în principal din atomi de carbon și hidrogen și reprezintă molecula de bază necesară pentru crearea energiei combustibilului. Rezultatele variază, dar piroliza transformă de obicei aproximativ 60% din plastic în aceste materii prime.
Există diverse metode de producție a uleiului prin piroliză, dar acestea utilizează de obicei un catalizator, cum ar fi zeolitul mineral, pentru a îmbunătăți descompunerea materialelor și a crește randamentele. Noul studiu de la Yale a descoperit o metodă care crește randamentul la aproximativ 66%, fără a fi nevoie de niciun catalizator. Aceasta ar putea reprezenta o economie uriașă de costuri, a declarat inginerul de materiale Liangbing Hu, co-autor al unei lucrări care detaliază procesul în revista „Nature Chemical Engineering”.
Cheia acestei inovații a fost crearea unui reactor cu coloană de carbon imprimat 3D, format din trei secțiuni, fiecare secțiune conținând o dimensiune diferită a porilor. Pe măsură ce substanțele chimice treceau prin reactor, diferitele dimensiuni ale porilor – 1 milimetru, 500 micrometri și 200 nanometri – puteau controla eficient progresul reacției. Apoi, cercetătorii au planificat cum să extindă procesul la scară largă. Așadar, au experimentat construirea reactorului lor folosind pâslă de carbon ușor accesibilă, un material flexibil, rezistent la temperaturi ridicate. Chiar și fără a determina dimensiunile ideale ale porilor, au obținut totuși un randament ridicat, de aproximativ 56%. Munca lor de până acum arată că reciclarea avansată prin piroliză mai are loc pentru îmbunătățirea sustenabilității și a eficienței.
Deși creșterea randamentelor de ulei de piroliză și rentabilitatea procesului sunt importante, extinderea la scară largă vine și cu unele probleme pe care oamenii de știință trebuie să le depășească. Cea mai evidentă este cantitatea imensă de energie utilizată de tehnologia actuală, ceea ce înseamnă mai mult dioxid de carbon în atmosferă, precum și alte deșeuri. Totuși, pe măsură ce oamenii de știință continuă să caute inovații creative, precum cele ale lui Hu și ale echipei sale, ar putea într-o zi să se realizeze o soluție reală la criza tot mai mare a plasticului din lume. Având în vedere că lumea produce mai mult plastic de unică folosință decât oricând, este clar că – cel puțin deocamdată – cel mai bun tip de plastic este încă cel care nu a fost fabricat niciodată.
Sursa: studiul ştiinţific „Selective electrified polyethylene upcycling by pore-modulated pyrolysis” / nature.com
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025











