Leonardo da Vinci, titanul perioadei Renaşterii, a păstrat o tăcere prudentă în privinţa convingerilor sale religioase intime, explicabilă ţinând seama de epoca în care a trăit, în care nu erau rare cazurile când un învăţat, considerat eretic, nimerea pe rug. Punându-şi întrebarea fundamentală: „există Dumnezeu?”, el ajunge la concluzia că în natură există o ordine prestabilită şi un curs unidirecţional al desfăşurării fenomenelor, fiind de părere că această ordine nu poate fi decât expresia unei raţiuni cosmice a cărei existenţă suntem siliţi s-o presupunem, dar care ne rămâne necunoscută, neştiind nimic despre natura ei, despre modul de acţiune, despre mobilurile care au determinat-o să înceapă şi să continue o lucrare, despre scopurile urmărite sau pe care le urmăreşte.
Leonardo considera drept cauză a tuturor mişcărilor din Univers un „prim motor”, cel care imprimă impulsul iniţial, şi că mişcarea este elementul de bază al mecanismului cosmic. „Cât despre definiţia sufletului – spune el ironic – îl las la închipuirea fraţilor călugări, care sunt părinţii popoarelor; ei ştiu prin inspiraţie toate secretele; las, dar, de o parte scripturile sfinte, fiindcă ele sunt supremul adevăr.”
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Leonardo da Vinci, titanul perioadei Renaşterii, a păstrat o tăcere prudentă în privinţa convingerilor sale religioase intime, explicabilă ţinând seama de epoca în care a trăit, în care nu erau rare cazurile când un învăţat, considerat eretic, nimerea pe rug. Punându-şi întrebarea fundamentală: „există Dumnezeu?”, el ajunge la concluzia că în natură există o ordine prestabilită şi un curs unidirecţional al desfăşurării fenomenelor, fiind de părere că această ordine nu poate fi decât expresia unei raţiuni cosmice a cărei existenţă suntem siliţi s-o presupunem, dar care ne rămâne necunoscută, neştiind nimic despre natura ei, despre modul de acţiune, despre mobilurile care au determinat-o să înceapă şi să continue o lucrare, despre scopurile urmărite sau pe care le urmăreşte.
