
În 2003, adânc în umbrele peșterii Liang Bua de pe Insula Flores din Indonezia, o echipă de arheologi a descoperit un schelet care a schimbat tot ce credeam că știm despre trecutul nostru. Avea doar 1 metru înălțime, craniul lui nu era mai mare decât un grapefruit și totuși, în jurul lui se aflau unelte la fel de sofisticate ca la primii oameni. L-au numit Homo floresiensis, dar lumea l-a numit hobbit.
Știința tradițională a oferit explicația sa: aceste ființe au trăit în urmă cu cel puțin 100.000 de ani, până când au dispărut în mod misterios acum aproximativ 50.000 de ani, convenabil în același timp cu sosirea oamenilor moderni în regiune. Dar aici povestea devine mai ciudată și mult mai tulburătoare. Pentru că în satele din Flores, cu mult înainte de sosirea vreunui arheolog, existau deja povești. Se vorbea despre Ebu Gogo, oameni mici și păroși care șopteau între ei, furau mâncare și uneori luau copii. Localnicii insistă că ei erau reali, iar unii spuneau că au supraviețuit până acum doar câteva secole. Când oamenii de știință și-au anunțat „descoperirea”, locuitorii din Flores au ridicat din umeri: știuseră dintotdeauna.
Narațiunea oficială se termină aici, dar fragmente de rapoarte ascunse, păduri închise și sisteme de peșteri neexplorate sugerează cu totul altceva: Homo floresiensis s-ar putea să nu fi dispărut niciodată. Insula Flores se află într-una dintre cele mai inaccesibile și strict controlate regiuni ale arhipelagului indonezian. Întinderi întregi de junglă sunt interzise publicului, fiind închise în baza unor legi de conservare care restricționează în mod convenabil accesul la peșteri, văi și sisteme fluviale neatinse unde trăiau odinioară aceste ființe. Ghizii locali șoptesc că expediții susținute de guvern intră ocazional, dar nicio informație nu este publicată vreodată. Siturile de fosile sunt „protejate”, noile descoperiri sunt îndepărtate în secret, iar cercetătorilor independenți li se refuză în mod constant permisele.
Ce s-ar întâmpla dacă dispariția hobbiților nu a fost deloc naturală? Ce s-ar întâmpla dacă suntem împiedicați în mod deliberat să-i găsim? Hobbiții lui Tolkien, așa cum sunt descriși în „Stăpânul Inelelor”, au fost întotdeauna considerați fantezie. Dar Tolkien nu era un povestitor obișnuit, ci un cercetător al miturilor antice, al limbilor pierdute și al istoriilor suprimate. Avea acces la manuscrise și tradiții orale pe care majoritatea dintre noi nu le vom vedea niciodată. Ce-ar fi dacă descrierea sa a unor oameni mici, ascunși, care trăiesc în case subterane, nu ar fi fost pură invenție, ci o memorie ancestrală care reapare în ficțiune?
Imaginați-vă aacest lucru: în urmă cu 50.000 de ani, Pământul era un mozaic de specii inteligente, oameni moderni, denisovieni, neanderthalieni și hobbiți din Flores, printre alții. Apoi s-a întâmplat ceva catastrofal. Fie că a fost vorba de o ciocnire cu Homo sapiens, un cataclism global sau ceva mult mai straniu, aceste alte specii au început să dispară. Dar dacă unele nu au făcut-o? Ce s-ar fi întâmplat dacă mici grupuri de Homo floresiensis s-ar retrage în junglele dense, văile îndepărtate și sistemele labirintice de peșteri din Asia de Sud-Est, locuri pe care puțini oameni le calcă vreodată și unde ar fi putut rămâne netulburați timp de milenii?
Există insule în Indonezia, Papua și regiunea Andaman unde străinilor le este interzis să intre. Zone vaste de pădure tropicală rămân izolate, marcate ca „protejate”, iar accesul este controlat la cel mai înalt nivel. Oficial, acest lucru este pentru a „conserva biodiversitatea”. Neoficial, motivul este pentru a păstra secrete?
Adevărul este că descoperim astăzi mai multe specii „dispărute” în viață decât oricând. Creaturi despre care se credea că au dispărut cu zeci de milioane de ani, reapar atunci când cineva îndrăznește să caute. Triburi întregi din Amazon sunt descoperite după secole de izolare. Dacă vom continua să găsim aceste ființe „pierdute”, de ce nu și hobbiții?
Ce-ar fi dacă Tolkien a avut dreptate? Ce-ar fi dacă, undeva în adâncul junglei din Flores sau ascuns sub vaste sisteme de peșteri care se întind sub insule, un popor mic și inteligent ar mai trăi, evitându-ne, temându-se de noi, amintindu-și ce le-am făcut noi odată?
Ni s-a spus că povestea s-a terminat. Dar poate că finalul nu s-a întâmplat încă. Poate că nu suntem singurii oameni de pe această planetă, ci doar cei mai zgomotoși?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025