De ce trebuie să nu ne plângem morții? Pentru că ei ar suferi intens!

DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

La fiinţele deztrupate (adică la oamenii morți), energiile intime care survin în trăirile sentimentelor şi ale emoţiilor sunt mult mai intense. Mediumii folosiţi în cercetarea lumii de dincolo cât şi clarvăzătorii experimentaţi cunosc bine un anume fapt: în lipsa trupului carnal şi respectiv a blocajului efectuat de creier, trăirile intime, sentimentele sufletelor aflate în „cealaltă lume” sunt mult mai puternic „simţite” decât „aici jos”… De aceea suntem sfătuiţi mereu să nu suferim şi să nu plângem după decesul şi plecarea dincolo de viață a unei persoane iubite. Prin întreţinerea durerii despărţirii şi a plânsului, îi provocăm de fapt o suferinţă reală cu mult mai mare decât cea pe care o resimţim noi-înşine, întrupaţii… în sine, nu „a murit” decât trupul – vehiculul inferior, dar sufletul, conştiinţa, sentimentele persoanei dragi îi sunt la fel de „vii” şi de aceea fiecare dezcarnat doreşte să îi trimitem numai gânduri bune. „Acolo”, asemenea mesaje sunt percepute şi ele mult mai intens, producând efectiv bucurii mult mai mari…

Într-adevăr, lipsa acelui filtraj al creierului, care era impus la toate percepţiile corpurilor invizibile, face ca orice „informaţie” primită de un suflet deztrupat să fie trăită foarte intens. Un caz real a fost scris acela al d-nei Georgeta Suţu (descendentă din familia domnitorilor Suţu), legat de o „comunicare” a surorii sale – cunoscuta pianistă Rodica Suţu, decedată la Bucureşti: „După ce a murit, am plâns-o aproape un an de zile, până într-o noapte când am visat-o că îmi spunea: «Nu mă mai plânge, căci lacrimile tale mă ard cumplit şi-mi fac mult rău!» Nu am mai plâns-o cu lacrimi şi ea s-a liniştit; într-un alt vis mi-a spus că unde este ea, e fericită…”


DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu