Multe religii și texte antice spun că trăim în mintea lui Dumnezeu. Iată câteva idei:
* Vedele și Upanişade (hinduism): Upanishadurile, parte din scripturile antice hinduse, descriu adesea Universul ca ieșind din Brahma, realitatea supremă sau conștiința cosmică. Mandukya Upanishad și Chāndogya Upanishad învață că lumea materială și eul individual sunt manifestări sau iluzii (Maya) în mintea lui Brahma. Ideea că lumea este „visul lui Dumnezeu” este o metaforă adesea folosită în gândirea hindusă veche.
* Hermetism. Textele hermetice din Egiptul antic și Grecia, cum ar fi Corpus Hermeticum, vorbesc despre Univers ca fiind „gândul” sau „mintea” Divinului. Filosofia hermetică învață că „Totul este minte”, implicând că totul există în construcția mentală a ființei divine.
* Neoplatonismul. În filozofia neoplatonică, Plotin (secolul al III-lea d.Hr.) a propus că toată realitatea emană dintr-o singură sursă, numită „Unul”, care seamănă cu mintea sau conștiința pură. Lumea materială este văzută ca o revărsare sau o manifestare a acestui intelect divin.
* Misticismul creștin timpuriu. Unii gânditori creștini timpurii, precum Origene și Grigore de Nyssa, considerau Universul ca o reflectare a gândurilor sau voinței lui Dumnezeu. În Evanghelia după Ioan (1:1-3), textul „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”, sugerează că Creația își are originea în conștiința divină.
* Sufismul islamic. Misticii sufişti, precum Ibn Arabi, descriu lumea ca pe o manifestare a imaginației sau gândirii lui Dumnezeu. Ibn Arabi se referă la Creație ca Al-Wujud al-Mutlaq (Ființă Absolută), unde toate lucrurile există în conștiința cuprinzătoare a lui Dumnezeu.
* Iudaismul cabalistic. În Cabala, conceptul de Ein Sof (Infinitul) sugerează că Creația este o emanație din ființa infinită a lui Dumnezeu. Unele interpretări sugerează că lumea fizică este ca un „vis” sau „gând” în mintea divină.
Această idee rezonează cu teoriile filozofice și științifice moderne, precum panpsihismul (convingerea că această conștiință este un aspect fundamental al Universului) și teoriile simulării, care uneori fac comparații cu aceste credințe străvechi.











