În istorie se pune un accent exagerat pe perioada Renaşterii care a apărut în Europa occidentală şi se uită de rolul extraordinar al Imperiului Bizantin pe care l-a jucat până în secolul al XIII-lea în cultura şi ştiinţa europeană. Iată câteva idei extraordinare pe care le-au spus bizantinologul Șerban Tanaşoca şi profesorul universitar Constantin Aslam, despre Imperiul Bizantin:
* Imperiul Bizantin, cea mai strălucită formaţiune politică de religie creştină ortodoxă, a fost până în secolul al XIII-lea, net superior cultural Occidentului.
* Dacă aceşti cavaleri templieri occidentali, care au venit în Orientul Apropiat şi Mijlociu încă din secolul al 11-lea, credeau în ordalii (procedură judiciară prin care doi împricinaţi trebuiau să-şi bage mâinile în foc, iar acela a cărui mână avea să ardă era găsit „vinovat”), bizantinii respingeau procedura, declarând că în materie de împărţire a dreptăţii, ei se conduc după legi scrise în Coduri, judecate de către judecători numiţi de împărat.
* Primele universităţi din Europa, frecventate şi de unii viitori umanişti occidentali, au fost bizantine. Deşi religia oficială a Imperiului Bizantin era creştinismul ortodox, totuşi la Universitatea imperială din Constantinopolul ortodox nu se preda teologia, ci numai artele liberale greco-romane (gramatica, dialectica, retorica, aritmetica, geometria, muzica şi astronomia). Teologia era exclusiv de competenţa Şcolii patriarhale.
* Bizanţul ortodox a salvat şi a transmis Europei, în zorii Renaşterii, patrimoniul culturii clasice greceşti, conservat în manuscrisele din bibliotecile lui publice şi particulare.
* Un mare bizantinolog francez, Paul Lemerle, spunea următoarele: „Constantinopolul a fost centrul lumii culturale, artistice și economice medievale, mai ales în secolele „întunecate” de după căderea Imperiului Roman de Apus și de după cotropirea Romei de către popoarele barbare, care aveau o formă de organizare tribală. În această perioadă, când Apusul a căzut în „barbarie”, Bizanțul a fost singurul păstrător al culturii europene, al artelor și al îndeletnicirilor intelectuale. Multe din textele esențiale ale antichității au supravieţuit doar datorită Bizanțului. În secolele 5-10, în timp ce Apusul era scufundat în teroare, fără educaţie şi fără cultură, literele, artele, economia și negoțul înfloreau în Bizanţ şi în Orientul Mijlociu.