N-am citit până în prezent o carte mai minunată ca aceasta: “Invitaţie la vals” de Mihail Drumeş! O carte care te duce, în acelaşi timp, şi în iad şi în paradis!

Sunt în “Prostul”, piesa lui Fulda, câteva replici subtile, pline de adevăr. Eroul, Justus, povesteşte unei prietene: – Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn, singura fericire. – Dar nu încerci niciodată să ajungi ceea ce visezi?, îl descoase ea. – Nu ştiu atunci dacă mi-ar mai plăcea! E de neînchipuit cum nu-şi dă seama femeia că dragostea nu-i decât drumul care duce la cucerire, după cum filozofia nu-i decât drumul

Continue Reading