Natura timpului este una dintre cele mai profunde și vechi probleme din fizică – una asupra căreia nimeni nu se poate pune de acord. Din perspectiva noastră, timpul pare să avanseze constant cu fiecare ticăit al ceasului. Dar cu cât privim mai atent, cu atât timpul devine mai bizar – de la ecuații care afirmă că timpul ar trebui să curgă la fel de liber înapoi pe cât o face înainte, până la straniul tărâm cuantic în care cauza și efectul se pot întoarce invers. Ar putea fi oare chiar și timpul o iluzie?
Ceea ce face ca timpul să fie atât de derutant este faptul că avem trei moduri foarte diferite de a-l defini, care nu se potrivesc ușor între ele. Prima definiție provine din ecuațiile care descriu modul în care lucrurile se schimbă în timp. Avem multe astfel de ecuații care descriu totul, de la mișcarea mingilor de tenis până la dezintegrarea nucleelor atomice. În toate aceste ecuații, timpul este o mărime, denumită „coordonate de timp”. Timpul nu este mai mult decât o etichetă matematică căreia îi putem atribui o anumită valoare.
A doua definiție a timpului provine din teoriile relativității ale lui Einstein, unde este o dimensiune pe lângă cele trei cu care suntem familiarizați. Este o direcție în spațiu-timp cvadridimensional. Imaginea noastră despre realitate devine atunci una în care toate timpurile – trecut, prezent și viitor – sunt la fel de reale și coexistă, așa cum toate punctele din spațiu sunt la fel de reale. Mai mult decât atât; timpul are o legătură profundă cu gravitația conform teoriei relativității generale, unde forma spațiu-timpului este influențată de gravitație.
O mare parte din efortul depus în avangarda fizicii teoretice din ultima jumătate de secol a fost dedicat unificării relativității generale cu lumea stranie a mecanicii cuantice. Teoriile care încearcă să facă acest lucru sunt cunoscute sub numele de teorii ale gravitației cuantice. Dar cum putem reconcilia aceste două noțiuni de timp – ideea mecanicii cuantice, în care timpul este un simplu parametru, versus ideea relativistă – conform căreia timpul este o dimensiune în spațiu-timp? Motivul pentru care este atât de dificil să reconciliezi mecanica cuantică cu relativitatea generală este că matematica lor este fundamental incompatibilă. Nu numai atât, dar efectele cuantice guvernează în principal scări foarte mici, cum ar fi particulele subatomice, în timp ce gravitația are impact asupra scărilor mult mai mari, cum ar fi planetele și galaxiile, așa că încercarea de a crea un experiment în care ambele scări nu sunt doar relevante, ci pot fi măsurate cu precizie, s-a dovedit extrem de dificilă.
Primele încercări de unificare a unei descrieri cuantice a realității cu spațiu-timpul 4D al relativității generale i-au determinat pe John Wheeler și Bryce DeWitt să vină cu o ecuație – ecuația Wheeler-DeWitt – în 1967, în care timpul nu mai apare deloc. Ceea ce încercau să descrie este starea cuantică a întregului Univers, independentă de timp. Mulți fizicieni au sugerat că acest lucru înseamnă că timpul ar putea fi doar o iluzie.
Dar ar trebui să fim atât de radicali sau disprețuitori în ceea ce privește timpul? Am parcurs un drum lung de atunci, deci care ar fi poziţia timpului în încercările actuale de a dezvolta o teorie a gravitației cuantice? Aici, lucrurile devin foarte tulburi. Unele abordări pornesc încă de la ceva similar cu timpul tradițional de coordonate, dar apoi adaugă din nou timpul ca parte a unui spațiu-timp cu mai multe dimensiuni decât cele 4 cu care suntem obișnuiți. În alte abordări, timpul rezultă din concepte mai fundamentale despre Univers. Timpul s-ar putea chiar dovedi a fi „cuantizat”, ceea ce înseamnă că, dacă am micșora sfera la scări suficient de mici, am vedea atât timpul, cât și spațiul ca fiind fragmentate. Așadar, am ajunge să avem cuante (atomi) de spațiu-timp.
Combinarea mecanicii cuantice cu relativitatea generală este bună și bună, dar există un mister cheie pe care nu îl abordează: de ce timpul pare să curgă într-o singură direcție? Aceasta ne aduce la a treia definiție a timpului, provenită din termodinamică, care descrie proprietățile unui număr mare de particule tratate în termeni de macro-cantități precum căldura, temperatura și presiunea. Aici, timpul nu este nici o dimensiune, nici o etichetă, ci o direcție – care indică din trecut spre viitor. Acest lucru este de obicei formulat ca fiind în direcția creșterii entropiei. Totuși, în ciuda tuturor proceselor ireversibile pe care le observăm în jurul nostru, adevărul este că, în toate ecuațiile fundamentale ale fizicii, inversarea direcției timpului nu împiedică funcționarea ecuațiilor. Adică, timpul ar putea indica ambele direcții și nu am putea distinge viitorul de trecut. Şi totuşi, vedem o diferență clară între trecut și viitor.
Aceasta este „a doua problemă a timpului fizic”. Cum putem împăca faptul că ecuațiile noastre funcționează la fel de bine indiferent de direcția în care trece timpul cu ireversibilitatea timpului pe care o experimentăm în lume? Ce-ar fi dacă ne-am gândi la starea generală a Universului, care ar putea fi atemporală, ca fiind compusă din două părți: (1) un ceas și (2) tot restul? Pentru noi, a percepe un anumit moment echivalează cu măsurarea ceasului la momentul respectiv, astfel încât percepem realitatea – mediul înconjurător al ceasului, adică Universul – în acel moment. Însă, privite din „exteriorul” Universului, toate timpurile coexistă și nu există o „trecere” a timpului.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
