![\"nicolae-labis\"](\"https:\/\/www.lovendal.ro\/wp52\/wp-content\/uploads\/2009\/01\/nicolae-labis.jpg\" "\\"nicolae-labis\\"")
Dac\u0103 nu ar fi c\u0103zut (sau ar fi fost \u00eempins) sub ro\u0163ile unui tramvai \u00een noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, Nicolae Labi\u015f ar fi \u00eemplinit recent 71 de ani. N\u0103scut la 2 decembrie 1935 la M\u0103lini \u2013 Suceava, poetul a fost considerat mult\u0103 vreme \u201ccopilul teribil al literaturii rom\u00e2ne\u201d.<\/p>\n
Autorit\u0103\u0163ile comuniste \u015fi l-au asumat mult\u0103 vreme ca fiind exponentul lor de frunte \u00een plan literar, pentru c\u0103 la \u00eenceputuri a crezut sincer, cu entuziasmul naiv al tinere\u0163ii, \u00een promisiunile ideologice ale puterii instalate dup\u0103 r\u0103zboi. C\u00e2nd \u00eel cople\u015fesc \u00eens\u0103 \u00eentreb\u0103rile cu privire la oportuni\u015ftii \u015fi demagogii g\u0103uno\u015fi care schimb\u0103 \u201cmersul revolu\u0163iei\u201d dup\u0103 bunul lor plac, abordeaz\u0103 un registru poetic nou, mult mai combativ, \u00een care sinceritatea liric\u0103 \u015fi originalitatea de expresie se combin\u0103 cu verbul \u015ffichiuitor \u015fi interoga\u0163ia crud\u0103. Poemele scrise \u00een anii 1955-1956, ce vor constitui substan\u0163a necru\u0163\u0103torului ciclu intitulat sugestiv \u201cLupta cu iner\u0163ia\u201d, constituie \u201cstrig\u0103tul patetic al unui om aflat \u00een r\u0103zboi cu nep\u0103sarea, cu lehuzia ideilor, cu scleroza sentimentelor\u201d. Din acest moment, oficialit\u0103\u0163ile se dezic de el, consider\u00e2ndu-l un du\u015fman, la fel ca ceilal\u0163i contestatori ai regimurilor comuniste instaurate de sovietici.<\/p>\n
Au fost \u015fi al\u0163i poe\u0163i, mai v\u00e2rstnici sau colegi de genera\u0163ie, care, sim\u0163indu-\u015fi amenin\u0163ate locurile ocupate \u00een ierahia literar\u0103 a vremii, l-au invidiat pe Labi\u015f pentru succesul s\u0103u fulgurant. Cezar Iv\u0103nescu sus\u0163ine chiar, \u00een \u201cTimpul asasinilor\u201d (1997), c\u0103 ar fi existat o cabal\u0103 \u00eempotriva lui Labi\u015f, pentru anihilarea acestuia ca om \u015fi ca poet. Printre cei nominaliza\u0163i ca fiind responsabili direct de moartea sa, \u00eei aminte\u015fte pe Nicoale Stoian \u015fi Gheorghe Tomozei, cu nevasta c\u0103ruia, Elena Drago\u015f, se pare c\u0103 se culcase la un moment dat, dar \u015fi pe v\u00e2lceanul Al. Oprea, n\u0103scut la 5 iulie 1931 \u00een comuna Gorune\u015fti (\u00een prezent ora\u015ful B\u0103lce\u015fti), mort \u00een condi\u0163ii dubioase la 4 decembrie 1983 \u00een cad\u0103. Se pare c\u0103 Al.Oprea ar fi \u00eencercat s\u0103 \u00eel dea pe Labi\u015f afar\u0103 din UTM imediat dup\u0103 accidentul din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, acuz\u00e2ndu-l c\u0103 numai din cauza vie\u0163ii sale destr\u0103b\u0103late ar fi ajuns s\u0103 zac\u0103 pe un pat de spital cu coloana vertebral\u0103 fracturat\u0103.<\/p>\n
Un alt poet care nu vedea cu ochi buni succesul de care se bucura Labi\u015f a fost nimeni altul dec\u00e2t Nichita St\u0103nescu. \u201cNu-l iubeam. Eram topit de invidie. Fusese \u00eendr\u0103gostit de femeia pe care eu o iubeam\u201d<\/span>, va declara el cinic prin 1970. Nichita a recunoscut c\u0103 a avut \u00eentotdeauna \u201cun anumit timbru de resentiment strict personal\u201d <\/span>fa\u0163\u0103 de Labi\u015f, care \u00eencercase, la o petrecere, s\u0103 o s\u0103rute pe g\u00e2t pe viitoarea sa so\u0163ie, poeta Doina Ciurea, care \u00eel \u015fi reclamase de altfel pentru\u2026 viol. Interesant de \u015ftiut: c\u00e2t a tr\u0103it Labi\u015f, Nichita nu a publicat nici un vers, abia \u00een martie 1957 a debutat acesta, \u00eentruc\u00e2t, recunoa\u015fte singur, a avut mereu \u201csentimentul dezn\u0103d\u0103jduitor c\u0103 el era de neatins.\u201d<\/span><\/p>\n Odat\u0103 cu \u201cOmul comun\u201d, se produce ruptura definitiv\u0103 a lui Labi\u015f de poezia \u015fi idealurile epocii, aceast\u0103 dezertare din frontul ideologic proletcultist fiindu-i fatal\u0103. Este urm\u0103rit tot mai f\u0103\u0163i\u015f de securi\u015fti, i se refuz\u0103 sistematic o locuin\u0163\u0103, fiind nevoit s\u0103 doarm\u0103 pe la prieteni, de unde \u015fi legenda unui Labi\u015f care sta mai mult prin c\u00e2rciumi dec\u00e2t acas\u0103. Dup\u0103 ce \u00ee\u015fi d\u0103 demisia de la \u201cGazeta literar\u0103\u201d, unde se sim\u0163ea inutil \u00eentr-o redac\u0163ie cu mai mul\u0163i \u015fefi dec\u00e2t redactori, poetul devine tot mai rebel. Cunoscu\u0163ii spun c\u0103 nu mai avea nici team\u0103, nici re\u0163ineri, recit\u00e2nd la un moment dat ostentativ poezia \u201cDoina\u201d a lui Mihai Eminescu \u00een bistroul \u201cCaf\u00e9 de la Paix\u201d, de pe Calea Victoriei, de\u015fi era interzis\u0103 oficial, iar \u00een chiar ziua tragicului accident c\u00e2nt\u0103 \u00eentr-un local, cu un grup de cheflii, \u201cTr\u0103iasc\u0103 regele\u201d, numai din spirit de frond\u0103, pentru c\u0103 nu avea simpatii monarhiste.<\/p>\n Tot acum \u00eencepe s\u0103 primeasc\u0103 \u015fi o serie de amenin\u0163\u0103ri cu moartea din partea unor necunoscu\u0163i. \u00cen acest v\u0103lm\u0103\u015fag de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri are loc accidentul din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, c\u00e2nd Labi\u015f ajunge sub ro\u0163ile unui tramvai, suferind un traumatism al coloanei vertebrale cervicale, \u00een urma c\u0103ruia va r\u0103m\u00e2ne paralizat de la torace \u00een jos. \u00cen ciuda eforturilor medicilor de la Spitalul de urgen\u0163\u0103, starea acestuia se complic\u0103 \u015fi va muri de bronhopneumonie, dup\u0103 aproape dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de suferin\u0163\u0103 crunt\u0103, \u00een cea mai lung\u0103 (\u015fi trist\u0103) zi a anului, 21 spre 22 decembrie, strig\u00e2nd \u201cOxigen! Oxigen!\u201d Misterul acestui accident bizar nu a fost elucidat pe deplin nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat?<\/p>\n \u00cen seara zilei de 9 decembrie, poetul s-ar fi \u00eent\u00e2lnit la Cap\u015fa cu o cuno\u015ftin\u0163\u0103, doamna Vale Nicu Niculescu, care era \u00eenso\u0163it\u0103 de so\u0163, sufleur la Teatrul Comedia, \u015fi trei amici ai acestuia. Acolo a cunoscut-o pe dansatoarea Maria Polevoi, de la Ansamblul \u201cCioc\u00e2rlia\u201d a Ministerului de Interne, care \u00eel v\u00e2na de mult\u0103 vreme ca s\u0103 \u00eel atrag\u0103 \u00een patul s\u0103u. S-a b\u0103ut \u0163uic\u0103, p\u00e2n\u0103 la ora \u00eenchiderii, apoi s-au mutat la restaurantul Victoria, unde au mai b\u0103ut ceva. De-acolo ar fi plecat pe la casele lor, Labi\u015f \u00eendrept\u00e2ndu-se, singur, spre sta\u0163ia ITB din fa\u0163a Spitalului Col\u0163ea, c\u0103ci pe-atunci tramvaiele circulau pe bulevard. Poeta Mioara Cremene sus\u0163ine c\u0103, de fapt, el era \u00eenso\u0163it de o anume Zizi Munteanu, disp\u0103rut\u0103 ulterior \u00een str\u0103in\u0103tate, \u015fi Maria Polevoi, la care voia s\u0103 \u00eennopteze. \u00cen sta\u0163ie mai era \u015fi securistul care \u00eel urm\u0103rea peste tot. C\u00e2nd a sosit tramvaiul, securistul s-a urcat prin u\u015fa din fa\u0163\u0103 a remorcii, dar, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 Labi\u015f \u015fov\u0103ia pe refugiu, a s\u0103rit din tramvai ca s\u0103 nu-l scape din filaj \u015fi s-ar fi ciocnit involuntar de poet, care a c\u0103zut sub ro\u0163i. Securistul ar fi venit apoi la spital ca s\u0103-i solicite acestuia s\u0103 semneze o declara\u0163ie care s\u0103-l disculpe pe linie de serviciu, dar mai ales s\u0103 apere institu\u0163ia la care lucra de orice b\u0103nuial\u0103 de asasinat.<\/p>\n La spital, Labi\u015f (care scrisese premonitoriu \u00eentr-o poezie neterminat\u0103: \u201cM\u0103 speria larma tramvaielor, vaierul\u201d) le-a spus prietenilor s\u0103i Mihai Stoian \u015fi Florin Mugur c\u0103 \u00een momentul accidentului era \u00eenso\u0163it de doi b\u0103rba\u0163i \u015fi o femeie, iar c\u00e2nd a \u00eencercat s\u0103 urce prin fa\u0163\u0103 \u00een vagonul de clasa a doua, cineva l-ar fi \u00eembr\u00e2ncit din spate \u015fi atunci s-a ag\u0103\u0163at de gr\u0103tarul dintre vagoane, c\u0103z\u00e2nd \u00eens\u0103 cu capul \u00een jos \u015fi lovindu-se de caldar\u00e2m. Potrivit versiunii oficiale, \u00eens\u0103, furnizat\u0103 de organele de cercetare ale Mili\u0163iei, accidentarea lui Labi\u015f s-ar fi produs c\u00e2nd tramvaiul cu num\u0103rul 13 (ce destin!) intra \u00een sta\u0163ie, doar din vina poetului care era \u201c\u00een stare pronun\u0163at\u0103 de ebrietate \u015fi nest\u0103p\u00e2nind picioarele\u201d. Tot a\u015fa a sus\u0163inut \u015fi martorul Isac-Gri\u015fa Schwartzman, pianist: \u201cMergea pe zona de refugiu \u00een zig-zaguri. C\u00e2nd am v\u0103zut cet\u0103\u0163eanul merg\u00e2nd \u00een acest fel m-am oprit pe loc deoarece vedeam clar cum intra \u00een vagonul de tramvai \u015fi am v\u0103zut c\u0103, \u00eenainte ca vagonul s\u0103 opreasc\u0103, cet\u0103\u0163eanul cum mergea \u00een zig-zaguri s-a lovit de vagonul motor (\u2026), dup\u0103 care a c\u0103zut \u00eentre vagoane\u201d. <\/span>De aceea, manipulantul de pe tramvaiul care l-a lovit pe Labi\u015f, un anume Udroiu Mihai, n\u0103scut la 27 octombrie 1928 \u00een comuna Genuneni, raionul Horezu, regiunea Pite\u015fti, fiul lui Moise \u015fi al Paraschivei, a fost g\u0103sit nevinovat.<\/p>\n C\u00e2t prive\u015fte prietena de ocazie, dansatoarea de origine rus\u0103 Maria Polevoi (n\u0103scut\u0103 la 3 martie 1919 la Ismail, URSS), aceasta a declarat anchetatorilor: \u201cC\u00e2nd am ajuns \u00een sta\u0163ia Col\u0163ei, \u00een sta\u0163ie se mai g\u0103sea 5-6 persoane, pe Labe\u015fl-am v\u0103zut c\u00e2nd a ajuns pe zona de refugiu (\u2026), a trecut pe l\u00e2ng\u0103 mine, nu m-a v\u0103zut \u015fi nici eu nu i-am dat aten\u0163ie (\u2026), nu mai re\u0163in precis dac\u0103 mergea \u00een linie dreapt\u0103, \u00eens\u0103 mergea cu capul \u00een jos. \u00cen timp ce m\u0103 uitam dup\u0103 tramvai f\u0103r\u0103 s\u0103 mai fiu atent\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpla cu Labe\u015f \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 a fost l\u0103sat singur, am auzit ni\u015fte femei \u0163ip\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd m-am \u00eentors am v\u0103zut sub tramvai un om \u015fi atunci m-am apropiat \u015fi am v\u0103zut c\u0103 este poetul Nicolae Labe\u015f\u201d.<\/span><\/p>\n Dup\u0103 accident, femeia l-a \u00eenso\u0163it pe nefericitul poet la camera de gard\u0103 a Spitalului Col\u0163ea, din apropiere, apoi la Spitalul de urgen\u0163\u0103. Zilele urm\u0103toare s-a \u00eemboln\u0103vit \u015fi nu s\u2013a mai dus la serviciu, profund impresionat\u0103 de drama petrecut\u0103 sub ochii ei. A\u015fa cum \u00ee\u015fi va aminti prin 1986 fosta sa coleg\u0103 Em.B., Maria Polevoi \u00ee\u015fi repro\u015fa faptul c\u0103 l-a chemat pe poet la ea acas\u0103 \u00een noaptea aceea \u015fi c\u0103, astfel, l-a \u00eendreptat c\u0103tre \u201cceasul r\u0103u\u201d, mai ales c\u0103 \u00eel l\u0103sase singur pe refugiu: \u201cA vrut s\u0103 ia tramvaiul din mers. O vitejie de b\u0103ietan \u00een fa\u0163a unei femei care i-a dat aten\u0163ie, l-a considerat b\u0103rbat\u201d. <\/span>\u00cen mod ciudat, misterioasa dansatoare de la Ministerul de Interne s-a sinucis \u00een 20 iulie 1979, lu\u00e2nd o mare doz\u0103 de somnifere. A fost incinerat\u0103 \u00een mare prip\u0103.<\/p>\n C\u00e2nd a murit, Nicolae Labi\u015f avea 21 de ani \u015fi abia debutase editorial cu volumul \u201cPrimele iubiri\u201d, din care se deta\u015feaz\u0103 poezia \u201cMoartea c\u0103prioarei\u201d. Promitea s\u0103 fie liderul noii genera\u0163ii de scriitori, numai c\u0103 \u201cPas\u0103rea cu clon\u0163 de rubin\u201d, care pentru unii ar simboliza steaua ro\u015fie \u00een cinci col\u0163uri a comunismului, s-a r\u0103zbunat pe el \u015fi l-a strivit. La timp, sus\u0163ine Stela Covaci, so\u0163ia bunului s\u0103u prieten Aurel Covaci. Pentru c\u0103, potrivit unor documente scoase din arhiva Securit\u0103\u0163ii, dac\u0103 n-ar fi fost \u201eajutat\u201d s\u0103 moar\u0103, Labi\u015f trebuia s\u0103 fac\u0103 parte din lotul de studen\u0163i judeca\u0163i \u00een august 1958 \u015fi trimi\u015fi apoi dup\u0103 gratii. Simptomatic pentru dizgra\u0163ia \u00een care c\u0103zuse, panegiricul oficial a ap\u0103rut doar \u00een \u201cSc\u00e2nteia tineretului\u201d \u015fi semnat doar de \u201cUn grup de tineri scriitori\u201d. De ce ? Uniunea Scriitorilor \u00een care abia fusese primit \u00eei regreta doar pe \u201cpoe\u0163ii afla\u0163i pe linie\u201d, care nu deviau de la \u201ccauz\u0103\u201d.<\/p>\n Dincolo de orice specula\u0163ii, spunea Lucian Raicu, \u201c Labi\u015f a murit de poezie, a murit de via\u0163\u0103, de intensitatea \u015fi de vidul ei\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Dac\u0103 nu ar fi c\u0103zut (sau ar fi fost \u00eempins) sub ro\u0163ile unui tramvai \u00een noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, Nicolae Labi\u015f ar fi \u00eemplinit recent 71 de ani. N\u0103scut la 2 decembrie 1935 la M\u0103lini \u2013 Suceava, … <\/p>\n