![\"cronometru-marin\"](\"https:\/\/www.lovendal.ro\/wp52\/wp-content\/uploads\/2008\/12\/cronometru-marin.jpg\" "\\"cronometru-marin\\"")
Pentru fiecare 15\u00b0 parcur\u015fi c\u0103tre est, timpul local se mut\u0103 cu 1 or\u0103 \u00eenainte. La fel, pentru fiecare 15\u00b0 parcur\u015fi c\u0103tre vest, timpul local se d\u0103 \u00een urm\u0103 cu 1 or\u0103. Astfel, dac\u0103 cunoa\u015ftem timpul local \u00een dou\u0103 puncte ale P\u0103m\u00e2ntului, putem folosi diferen\u0163a dintre ele pentru a calcula care este distan\u0163a dintre cele dou\u0103 puncte, est sau vest.<\/p>\n
Aceast\u0103 idee ear foarte important\u0103 pentru navigatorii secolului al XVII-lea. Ei puteau m\u0103sura timpul local, oriunde se aflau, observ\u00e2nd soarele, dar navigarea pe m\u0103ri necesita de asemenea cunoa\u015fterea unui punct de referin\u0163\u0103, de exemplu Greenwich, pentru a calcula longitudinea. De\u015fi existau anumite ceasuri \u00een secolul al XVII-lea care puteau m\u0103sura timpurile locale, totu\u015fi mi\u015fcarea navei \u015fi schimb\u0103rile de umiditate \u015fi temperatur\u0103 preveneau m\u0103sur\u0103ri precise.<\/p>\n
Regele Charles al II-lea al Angliei a \u00eenfiin\u0163at Observatorul Regal \u00een anul 1675, cu scopul precis de a rezolva problema longitudinii m\u0103rii. Dac\u0103 un catalog al pozi\u0163iilor stelelor putea fi realizat, la fel \u015fi pozi\u0163ia Lunii fa\u0163\u0103 de aceste stele, atunci mi\u015fcarea Lunii putea fi folosit\u0103 ca un ceas natural pentru a calcula timpul Greenwich. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 g\u0103sirea longitudinii putea fi calculat\u0103 prin metoda distan\u0163ei lunare.<\/p>\n
\u00cen anul 1714, guvernul britanic a oferit printr-o lege aprobat\u0103 de Parlament un premiu \u00een valoare de 20.000 de lire sterline pentru g\u0103sirea unei solu\u0163ii prin care s\u0103 se poat\u0103 calcula longitudinea av\u00e2nd o precizie de jum\u0103tate de grad.\u00a0 Principalele premii oferite erau:\u00a0 10.000 de lire sterline pentru o metod\u0103 care ar fi putut determina longitudinea cu o precizie de 111 km, 15.000 de lire sterline, pentru o precizie de 74 de km \u015fi 20.000 de lire sterline pentru o precizie de 56 de km. Se ofereau bani \u015fi pentru persoanele care aveau contribu\u0163ii majore \u00een efortul determin\u0103rii c\u00e2t mai precise a longitudinii, iar ei care doreau s\u0103 experimenteze puteau primi avansuri de p\u00e2n\u0103 al 2.000 de lire sterline.<\/p>\n
Datorit\u0103 disputelor \u015fi a schimb\u0103rilor regulilor, nimeni nu a primit vreodat\u0103 cele 3 premii majore, de\u015fi \u00een total au fost acordate premii de peste 100.000 de lire sterline. Cei mai mul\u0163i bani au fost primi\u0163i de John Harrison (14.315 de lire sterline, pe parcursul a peste 30 de ani de munc\u0103, pentru inven\u0163ia cronometrului s\u0103u.<\/p>\n
John Harrison s-a preocupat de aceast\u0103 problem\u0103 \u00eenc\u0103 de la mijlocul anilor 1720, atunci c\u00e2nd a inventat un ceas cu pendul\u0103 alc\u0103tuit\u0103 din fire de alam\u0103 \u015fi o\u0163el, astfel elimin\u00e2nd problema deregl\u0103rii pendulului pe vreme cald\u0103, prin \u00eencetinirea ritmurilor de b\u0103taie. Ca urmare, precizia ceasurilor realizate de Harrison era de o secund\u0103 pe lun\u0103, de departe cea mai bun\u0103 performan\u0163\u0103 comparativ cu alte ceasuri londoneze \u00een acea perioad\u0103. Dar pentru a rezolva problema determin\u0103rii longitudinii, Harrison a creat cronometrul marin, care a cunoscut mai multe modele. Primul model, denumit H1, a fost realizat \u00eentre 1730-1735, iar ultimul, H4 (realizat \u00eentre 1755-1759), era cel mai precis pentru vremurile sale. Astfel, \u00een 1764, test\u00e2ndu-se acest cronometru, s-a plecat de pe bordul navei „Tartar” din insulele Barbados (\u00een Caraiba) \u015fi s-a ajuns \u00een Madeira (foarte aproape de coastele Africii de Nord), timpul m\u0103sur\u00e2ndu-se extrem de precis. Pentru o c\u0103l\u0103torie de 47 de zile, eroarea ceasului era doar de 39,2 secunde, de trei ori mai bine dec\u00e2t prevedea „Legea longitudinii”. De\u015fi merita premiul cel mare de 20.000 de lire sterline, Comitetul care se ocupa de aplicarea legii din 1714 nu i-a oferit lui Harrison dec\u00e2t 10.000 de lire sterline, sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 m\u0103surarea longitudinii n-a fost dec\u00e2t o \u00eent\u00e2mplare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru fiecare 15\u00b0 parcur\u015fi c\u0103tre est, timpul local se mut\u0103 cu 1 or\u0103 \u00eenainte. La fel, pentru fiecare 15\u00b0 parcur\u015fi c\u0103tre vest, timpul local se d\u0103 \u00een urm\u0103 cu 1 or\u0103. Astfel, dac\u0103 cunoa\u015ftem timpul local \u00een dou\u0103 puncte ale … <\/p>\n