Vindecările miraculoase ale unui preot român! El îi trezea la viaţă şi pe cei muribunzi…


Cele câteva mici povestiri care urmează sunt scrise de un preot român din Banat, care a vindecat miraculos bolnavi aflaţi pe patul morţii!

„În mai 1778 mi s-a adus la cunoştinţă, la Cornea, că bunul meu prieten, stegarul Petru Momirovici, zace bolnav la Cornereva. M-am grăbit să trec muntele. Ajuns acolo, un caporal care stătea în faţa uşii mi-a spus că stegarul ar fi în cameră, dar aproape de sfârşit, iar trei femei în vârsta îi ţin lumânarea. Am bătut zdravăn cu pumnul la uşă şi am început să cânt melodia care-i plăcea mai mult. Apoi am intrat în cameră. M-a recunoscut cu vioiciune şi m-a sărutat zâmbind. Curând s-a însănătoşit. Abia 10 ani mai târziu a fost masacrat de către turci.
***
1777, m-am dus la arhiepiscop, care mi-a spus că episcopul de Vârset este bolnav şi zace de patru zile pe patul de moarte, eu să-i aduc dimineaţa veşti. M-am dus la dânsul şi într-o jumătate de ceas mi-a reuşit să-l readuc la viaţă cu mâinile mele reci, pentru care, drept mulţumire, m-a numit preot şi paroh la Cornea.
***
În anul 1794, într-o seară târziu, am fost chemat la Cornea, la căpătâiul unui bolnav căruia i se ţinea deja lumânarea, după datină. I-am strigat de mai multe ori: „Martine!”, dar în zadar. I-am scuturat capul, dar încotro îl întorceam, acolo rămânea, cu ochii închişi, de parcă ar fi fost mort. În cele din urmă i-am strigat în ureche: „Martine, tu mori şi eşti prost îmbrăcat” – strigat pe care l-am repetat de trei ori – „deschide ochii şi uită-te la trup şi la picioare”. În cele din urmă, a deschis ochii şi s-a uitat împrejur.
– N-ai vreo haină mai bună?
– Da!
– Acum, dezbracă-te! Apoi le-am întrebat pe femei:
– Aveţi ouă şi slănină, ori untură? Faceţi-i de mâncare!
A primit de la mine să mănânce, s-a culcat în pat, s-a însănătoşit şi a trăit apoi încă mulţi ani.
***
1829, am scris în nemţeşte aceste poveşti şi fapte memorabile ale districtului Mehadiei, scriere la care am folosit multă hârtie răbdătoare şi nefolositoare. Şi ca să nu-mi neglijez protopopiatul şi serviciul la scoala naţională, am avut grijă să mă grăbesc şi să pun capăt cât mai curând povestirilor mele simple. Astfel, am scris şi seara, la lumânare, fără ochelari, în al 79-lea an al meu. Semnat la Mehadia, în 4/16 octombrie 1829, seara la ora 7 fix; iscălit.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
Best Wordpress Adblock Detecting Plugin | CHP Adblock