Colonelul (r) Florian Gârz povesteşte într-una din cărţile sale despre vizita unui înalt general american în România.
* În septembrie 1975, la invitația șefului Statului Major General al Armatei Române, ne-a vizitat țara generalul de armată Frederick C. Weyand (1916-2010), șeful Statului Major al Trupelor de Uscat ale SUA. Fiind desemnat ca translator și ofițer de escortă pe lângă acest înalt demnitar militar american, aflat pentru prima dată într-o vizită înt-un stat comunist din spatele „cortinei de fier” mi-a fost dat să trăiesc o experiență inedită.
* Totul a început de la primul contact al generalului american cu strada bucureșteană și cu oamenii care o populau. Surprins de faptul că generalul F. Weyand, soția lui și cei doi ofițeri superiori care îl însoțeau priveau străzile și mai ales oamenii de pe stradă cu foarte mare interes, fotografiind tot timpul și comentând cu uimire, i-am întrebat despre ce este vorba, ce anume îi surprinde pe străzile orașului București. Mi-au răspuns cu foarte multă însuflețire că sunt pur și simplu stupefiați să constate că „străzile din București sunt la fel de vii, de animate, cu oameni îmbrăcați decent și divers, așa: „Ca în orice oraș american”.
* L-am întrebat atunci ce i se pare nefiresc în toate acestea? Răspunsul a fost prompt și sincer: generalul american mi-a relatat că Armata Americană, de zeci de ani, a fost educată în spirit anticomunist, spunându-li-se că, în statele comuniste din spatele „cortinei de fier”, toți oamenii, de la copii la bătrâni, femei și bărbați sunt îmbrăcați în salopete albastre, iar de trei ori pe zi au ședințe de partid pentru îndoctrinare politică! De aceea, stupefacția lor era totală și mă rugau să le scuz ignoranța.
* După ce au fost plimbați prin toată țara, inclusiv pe la minunatele mănăstiri din nordul Moldovei, generalul și suita lui au devenit pur și simplu de nerecunoscut. Erau deschiși sufletește, entuziasmați, totalmente nereținuți, atât la bucătăria românească, dar mai ales la băuturi, au cântat și au dansat în fața prietenilor lor români și au părăsit România cu simțăminte prietenești greu de descris.
* La despărțire, pe aeroportul Otopeni, după ce ne-am salutat militărește, ne-am îmbrățișat și i-am dat în avion câteva bidoane cu brânză telemea și câteva sticle de vin Murfatlar roșu, de care demnitarul american se îndrăgostise.
