Un doctor acuză că SIDA e o boală inventată de mafia medicală pentru a ascunde un secret teribil

7.021 vizualizari

ATENŢIE! Textul şi opinia de mai jos aparţine dr. Peter Duesberg, în cartea sa: “SIDA: virusul inventat”.

SIDA nu există pentru că nu există niciun virus HIV, deci dacă nu există pretinsă cauză nu poate exista nici pretinsă maladie. Dar să facem puţină istorie pentru a înţelege mai bine toată această absurdă invenţie şi s-o luăm cu începutul.

Terorismul mass-mediei în fantastica şarlatanie a SIDA începe în a doua jumătate a anului 1986, dar a funcţionat la cote maxime de la începutul lui 1987. Un mic grup de medici a început să protesteze, să spună că nu este adevărat, că toate afirmaţiile presei erau în afara oricărei logici clinice. Eram un mic grup, unii fără o mare experienţă în biologie şi cu atât mai puţin în virusologie. Subsemnatul, ca sa de exemplu lucrăm la acea epocă în calitate de consultant în psihopatologie clinică la Clinica de maladii nervoase şi mentale a Universităţii din Milano, condusă de regretatul Prof. Gildo Gastaldi.

Nu ne cunoşteam între noi; poate greşeam sau ajungeam la rezultate demne de luat în seamă urmând căi greşite. Totuşi ne-am dat seama că se întâmplau lucruri prea stranii ca să fie vorba de un caz simplu.. Am încercat să iau legătura cu jurnalişti dintre cei mai serioşi şi influenţi la acea epocă, cu televiziunea de stat, reviste ştiinţifice: nimic. Mi-am dat seama că informaţia specializată e complet manipulată de puteri oculte internaţionale.

La acea epocă nu ştiam, nici nu intuiam că toată lumea este manipulată de câţiva potenţi care care trag sforile şi decid soarta locuitorilor întregii planete, inclusiv a guvernelor. Dar toţi reduşi la tăcere, ameninţaţi, şi marginalizaţi cu orice mijloace. De cine? De ce? În ce scop?

Dar s-o luăm în ordine. Toate acestea vă vor demonstra că sforăria se vedea clar încă din 1987. Au trebuit să treacă ani pentru că alţii să confirme ceea ce afirmăm noi, de această dată însă, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate şi care au demonstrat că nu există niciun virus responsabil de pretinsa SIDA.

După ce au trecut anii, mii de nefericiţi au trecut în altă viaţă numai pentru a fi acordat încredere informaţiilor ultramanipulate de sistem. Dar atâţia, şi-au încasat cei 30 de dinari: vânzători de palavre tipărite sau difuzate pe calea undelor au făcut afaceri înfloritoare, mii de speculanţi şi profitori au acumulat sume ameţitoare cu această isterie colectivă, prezentatori de programe celebre şi dezbateri televizate menite să inducă în eroare, au fost toţi avansaţi şi negustorii morţii (marile companii farmaceutice) au încasat cifre astronomice de miliarde – premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine făcută. Acum iese la iveală micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur şi simplu pentru că un virus ce produce SIDA, NU EXISTĂ.

Dar să ne întoarcem la miezul problemei.

Un medicament devine “SIDA”

La începutul anilor 70, mai întâi în America şi apoi în Europa, se introduce un nou medicament bazat pe două substanţe: sulfonamidă şi trimetoprim, vândut în multe ţări sub numele de „Bactrim” (în alte ţări ca „Septrim”). Acest medicament a avut succes pentru acţiunea sa bactericidă. Dar necazul este că Bactrim loveşte mortal şi componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile – unul din multele lucruri pe care în grabă şi rapacitatea lor, producătorii de medicamente preferă să le ignore.

Totul se trage de la mitocondrii

Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care în cursul milioanelor de ani de evoluţie s-au integrat în interiorul celulelor, păstrându-şi o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic şi pentru mitocondriile celulelor organismului uman. Absorbind şi integrând aceste bacterii, celula le hrăneşte, le susţine, le protejează dar în schimb le-a delegat să devină plămânii săi: ceea ce înseamnă că practic, mitocondriile ajuta celula să respire. Apoi, la sfârşitul tuturor reacţiilor chimice implicate în procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formează moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de bază pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obţinută prin intermediul adenozin trifosfatului.

Şi microbii atacă liniştiţi…

Evident, mitocondriile otrăvite şi ele de Bactrim încep să sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Şi atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), în funcţionarea mitocondriilor, produce o consecinţă gravă, alterând mecanismele de oxigenare. Anumiţi microbi străini sunt avantajaţi pentru a prolifera şi atunci apar acele boli oportuniste pe care „medicină oficială” le numeşte SIDA. Toate acestea sunt esenţiale pentru a înţelege cum a fost inventată SIDA în 1981 în America.

Companiile farmaceutice, “masacratorii” unor bolnavi

Medicii au prescris unui număr mare de oameni afectaţi de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim în doze adecvate masei corporale şi pentru perioade lungi de timp (ani întregi). Dar la sfârşit, iată că apar rezultatele tratamentului greşit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocată de consumul îndelungat de sulfonamide. Ceva ce nu se mai văzuse niciodată în istoria medicinei şi căruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Şi cum medicii care prescriseseră Bactrim şi producătorii medicamentului se temeau că vor trebui să suporte un lung şir de anchete, daune evaluate la milioane şi milioane de dolari, au inventat operaţiunea SIDA. Inventaseră în grabă SIDA după care au fost obligaţi să inventeze şi o pretinsă cauză: virusul „ HIV”.

Ce măsoară testul seropozitivităţii?

Şi în acest caz ce ar putea fi acel ceva care se măsoară cu faimosul test al seropozitivităţii? Iată răspunsul, chiar dacă parţial: drogurile, – în special cocaina, provoacă o puternică creştere a hormonilor de stres ai inimii şi această creştere produce o creştere de anticorpi în sânge. În acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este uşor de verificat în grupurile de risc. Toţi cei care fac uz de cocaină riscă să aibă un nivel crescut de anticorpi, iar testul HIV nu relevă decât nivelul de anticorpi.

Cei care sunt supuşi diferitelor terapii de dezintoxicare cu creşterea nivelului de metadonă, se pare că sunt supuşi aceluiaşi fel de risc; ca şi cazurile pacienţilor hemofilici cărora li s-au administrat derivaţi hematici puternic contaminaţi cu viruşi hepatici şi de alte feluri.

SIDA: aspect politic, şi nu medical

La întrebarea legitimă dacă pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decât unul medical, răspundem, fără nicio umbră de îndoială, DA, SIDA este, în realitate, vârful unui aisberg care ne priveşte pe toţi. Bolnavii cred că pot forţa toate limitele biologice, fără a suporta consecinţele, pentru că sunt convinşi că medicii au capacitatea de a-i vindeca. Există o cenzură ştiinţifică, pentru că hăţişul de interese care a împins înainte SIDA nu este suspectat de nimeni.

De exemplu, în Clinica Universităţii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc în sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea îşi primesc salariul de la industria farmaceutică şi numai una de la Universitate. Veţi înţelege atunci, care este terapia pe care o vor administra bolnavilor.

Deci, dacă mecanismul de oxidare a mitocondriilor (facă de care nimeni nu poate respira), este lezat atunci nu este surprinzător că pacientiilor le lipseşte aerul. Nu întâmplător pacienţii bolnavi de pretinsă SIDA suferă continuu de maladii pulmonare. Investigarea mitocondriilor este foarte importantă dar din nefericire a fost ignorată până acum de clasa medicală. În schimb a fost, cu multă artă, incriminat un pretins virus, a cărui substanţă genetică şi ale cărui proteine, nimeni n-a fost capabil să le izoleze până acum.

Şi totuşi toată lumea vorbeşte de un virus relaţionat cu orientarea sexuală, ceea ce constituie o armă politică…… De fapt contestarea care a început în anii şaizeci a fost înlocuită în anii optzeci în bună parte cu sperietoarea “SIDA”.