Uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, şeful Gărzii de Fier

Încă de la constituirea sa, Garda de Fier – contrar unor afirmaţii ce apar încă în presă şi în zilele noastre – a fost utilizată de conducerea nazistă ca o agentură avansată a ei, în România. Tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu, Ion Zelinger, va mărturisi în momentul venirii la putere a hitlerismului: „Sunt atât de convins că atât Fuhrerul Adolf Hitler, cât şi Ducele Benitto Mussolini merg pe căile planului dumnezeiesc, încât aş prefera – dacă ar fi cazul – să se prăbuşească neamul nostru deodată cu Axa”.

Corneliu Zelea Codreanu avea sifilis

În toamna anului 1922, Corneliu Zelea Codreanu îşi abandonează studiile din ţară şi se hotărăşte să plece în Germania pentru a-şi continua pregătirea intelectuală, după propria sa mărturisire, începe studii superioare economice în scopuri mercantile, după cum afirmă el însuşi: „…m-am hotărât să mă apuc de comerţ. Îmi trebuia un capital foarte mic, pentru ca să procur produse alimentare din provincie, pe care apoi să le aduc şi să le revând la Berlin, la restaurante”. Fără îndoială că, având asemenea preocupări, nu a fost în măsură să-şi ia diploma de licenţă.

Armand Călinescu în însemnările sale (30. XII. 1938), face următoarea menţiune despre C. Z. Codreanu: „Tip anormal. Sifilitic. Dr. Dănulescu tratament”. De unde putem trage concluzia că starea mentală şi întreg comportamentul ulterior al comandantului Gărzii de Fier era determinat de boala venerică pe care probabil că o contractase în prima tinereţe.

„Cel ce n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere”

Potrivit unui raport al Serviciului special de siguranţă din Iaşi din 17 noiembrie 1922, Corneliu Zelea Codreanu „urmăreşte şi studiază de aproape mişcarea naţionalistă (de la Berlin), ţinând strânsă legătură, prin corespondenţă, cu toate mişcările naţionaliste din Germania”. Călătoria a fost prilejul pentru stabilirea de legături între viitorul conducător al legionarilor cu cercurile germane de extremă dreaptă. Codreanu află pentru prima oară de existenţa lui Adolf Hitler. Nazismul, cu ideologia sa rasistă, naţionalistă, mistică şi extremistă îl va captiva. Cumpărându-şi un pistol, menit să-i ţină de de crez în viaţă, Codreanu se baza pe principiul pe care-l enunţase solemn: „Cel ce n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere”. Într-un mod cu totul asemănător, gândeau şi acţionau toţi legionarii pe care îi trimisese în Germania pentru a studia, la faţa locului, stilul şi metodele hitleriştilor.

Tineri educaţi în nazism

Încă înaintea instaurării hitlerismului în Germania, comandantul legiunii dăduse dispoziţie de sporire a activităţii pro-naziste, în cuiburile legionare. Activitatea propagandistică studia, printre altele: Afinitatea între fascism şi mişcarea legionară, Punctele comune între hitlerism şi mişcarea legionară, Cine este Benitto Mussolini?, Cine este Adolf Hitler? Educaţi, ani de-a rândul, la şcoala crimei şi a terorii, având în faţa ochilor, ca model, stările de lucruri din Germania nazistă, legionarii îşi rezolvau contradicţiile cu opozanţii lor, prin singura metodă adoptată de legiune: exterminarea. Asasinatele erau executate cu bestialitate, victimele erau ciuruite cu gloanţe, sau ciopârţite, batjocorite şi chinuite, în stil inchizitorial, înaintea morţii.

Prima crimă legionară: asasinarea prefectului de Iaşi de către Corneliu Zelea Codreanu

În 1923, în luna septembrie, ca prefect al Poliţiei din Iaşi a fost numit Constantin Manciu. Avocat de profesie, cunoscător al legilor, acesta avea ca misiune asigurarea ordinii şi liniştii în oraş. Elementele politice extremiste l-au ameninţat, în repetate rânduri, cu moartea. O bandă de discipoli ai lui Codreanu au vrut să pătrundă cu forţa în casa lui, dar au fost alungaţi de sergentul de la poarta casei. Prefectul poliţiei l-a arestat şi anchetat pe C. Z. Codreanu, student. În toamna anului 1924, studentul Comărzan, care fusese cercetat mai înainte de poliţia ieşeană, fiind implicat în dezordinile iniţiate de Codreanu, l-a acţionat în judecată pe C. Manciu, pentru purtare nelegală şi abuz de putere. Procesul s-a judecat în prezenţa unei  săli pline, în majoritate cu legionari,  care vociferau şi-l persiflau pe prefect. Manciu a căutat să nu se lase provocat şi să evite, pe cât posibil, incidentul pe care adversarii săi îl urmăreau.

La 25 octombrie 1924, printre cei din sală se afla şi Codreanu, care a stat tot timpul impasibil. La un moment dat, s-a ridicat şi a părăsit sala. Împreună cu patru alţi discipoli, l-a aşteptat pe Manciu la ieşirea din judecătorie şi l-a împuşcat pe la spate. „Am scos revolverul şi am tras – va declara mai târziu Codreanu. Am ţintit în cine se apropia de mine. Primul a căzut Manciu. Al doilea a căzut inspectorul Closs, al treilea, un om mai puţin vinovat, comisarul Huşanu”. Asasinarea premeditată a fost un act de răzbunare demenţială, primul atentat politic de anvergură al cămăşilor verzi, care avea să deschidă suita celorlalte crime legionare.

Înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail

A urmat procesul cunoscut de la Focşani, strămutat apoi la Turnu Severin, proces care s-a sfârşit prin achitarea făptuitorului. Astfel, un asasinat a constituit geneza organizaţiei „Arhanghelul Mihail” (1928). Bazele formale au fost puse – după cum am mai menţionat pe parcursul lucrării – în iunie 1927, iar programul a fost fixat ulterior. Corneliu Codreanu s-a stabilit apoi definitiv în Bucureşti, ocupându-se, în mod temeinic, de organizarea mişcării ce o iniţiase. În 1930, un alt legionar, Gh. Beza, trage mai multe focuri de revolver asupra lui C. Angelescu, în localul Ministerului de Interne. Este implicat în atentat şi Corneliu Codreanu, dar după scurtă vreme este eliberat.

Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, Vulturii albi…aceeaşi Mărie cu altă pălărie

În 1931, guvernul naţional-ţărănesc face prima tentativă de dizolvare a Legiunii Arhanghelului Mihail. Totuşi, în alegerile din iunie 1931, organizaţia participă la lupta electorală, sub denumirea Gruparea Corneliu Codreanu, fără ca guvernul s-o împiedice. În tot acest timp, organizarea formaţiei extremiste continuă prin numeroase adunări cu tineri simpatizanţi, dar mai cu seamă cu acele „frăţii de cruce”, înfiinţate din anul 1925.

Până în anul 1932, gruparea lui Codreanu nu dispunea de o denumire unică, de o ideologie clară, de obiective bine definite. Ea era cunoscută sub numele Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, Vulturii albi etc. şi activa sub conducerea unică şi absolută a lui Corneliu Zelea Codreanu.

Un alt asasinat legionar: prim-ministrul I.G. Duca

La sfârşitul lunii martie 1932, toate aceste organizaţii legionare au fost, din nou, desfiinţate, prin decizie ministerială, de către guvernul Iorga-Argetoianu, dar organizaţia îşi continua netulburată activitatea subversivă.
Ameninţările cu moartea erau tot mai frecvente, luptele politice tinzând către un război civil. Guvernul Duca, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri din 9 decembrie 1933, dispune dizolvarea Gărzii de Fier.  La 20 de zile după dizolvare, Garda de Fier reacţionează, organizând asasinarea primului-ministru I. G. Duca, pe peronul gării Sinaia.

Secretele legionarilor, dezvăluite de un apropiat a lui Corneliu Zelea Codreanu

În vara anului 1934, în rândurile Gărzii de Fier are loc o diversiune. Unul dintre fruntaşii Gărzii, apropiat al lui Codreanu, M. Stelescu, din proprie iniţiativă, provoacă, cu un grup de studenţi legionari, o dezordine la Râmnicu Vâlcea. Chemat la ordine de Codreanu, Stelescu refuză să se justifice. Aceasta a trezit o serie de suspiciuni din partea conducerii legionare, care a culminat prin acuzarea că Stelescu a complotat, punând la cale asasinarea „căpitanului”. Codreanu, însoţit de generalul Cantacuzino şi alţi legionari, efectuează o percheziţie la domiciliul lui Stelescu, unde se descoperă substanţe otrăvitoare. Stelescu e pus în afara organizaţiei şi el îşi formează propria grupare, „Cruciada românismului”.

Prin ziarul său, intitulat Cruciada românismului, Stelescu a început să dezvăluie dedesubturile şi secretele organizaţiei, publicând o serie de documente autentice. Stelescu, împreună cu un alt legionar dezertor, Gh. Beza, au devenit indezirabili pentru Codreanu. Pentru a rezolva această situaţie, Codreanu a dat ordin legionarilor să-l pedepsească pe trădător şi, după o hărţuială de câteva luni, de către echipele morţii, M. Stelescu a fost ucis la 16 iulie, pe un pat, la Spitalul Brâncovenesc, cu 120 de focuri de revolver, trase de 10 foşti tovarăşi. Opera de cruzime a acestor legionari s-a încheiat cu lovituri de topor în capul celui decedat.

Garda de Fier se transformă în Partidul „Totul pentru ţară”

În luna martie 1935, Garda de Fier, care în urma dizolvării nu mai putea activa în legalitate sub acest nume, se transformă în partidul Totul pentru ţară, sub preşedinţia generalului Cantacuzino. Educaţia legionară a continuat în sensul glorificării actelor de violenţă şi teroare. Adversarii mai mărunţi, exceptându-i pe Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Armand Călinescu, Nicolae Titulescu ş. a. nu erau toleraţi, fără a-i mai pune la socoteală pe aceia înscrişi în cartea neagră, care urmau să fie pedepsiţi mai târziu. Niciun adversar nu a fost tolerat.

Spre exemplu, un agent al Siguranţei generale, Ciapraz Alexandru, fost legionar, a fost înjunghiat pe strada Berthelot; rănit grav, a mai apucat să se urce într-un tramvai, dar a fost urmărit de banda de asasini care i-au aplicat ultimele lovituri de cuţit în spate, prăbuşindu-se, fără viaţă, în mijlocul mulţimii. Unui adept al lui Stelescu, pe nume Catană Vasile, i s-a tăiat nasul în noaptea de 19 martie 1937, pe câmp, lângă Bucureştii Noi.

Legionarii, asasini şi propăvăduitori ai cultului morţii

Propovăduitori ai cultului morţii – împrumutat de la zeii Nordului – ai terorii şi rasismului, ai sadismului nedisimulat, ai urii faţă de om, pornind de la misticism şi megalomanie, legionarii aveau să profite de venirea la putere a dictaturii lui Hitler pentru a se deda la o ferventă propagandă în favoarea lui Hitler şi Mussolini, acţionând, totodată, în scopul promovării intereselor Germaniei naziste în România, cu preţul trădării intereselor naţionale.

În 1935, Corneliu Zelea Codreanu comunica, la Berlin, Fuhrerului, că doreşte „să dezlănţuie în România o mişcare după modelul naţional-socialist” şi solicita, în acest scop, sprijinul Germaniei, căreia îi propune, totodată, „o alianţă politică şi economică”. Receptivi la propunerea legionarilor, naziştii se oferă să-i instruiască în metodele teroriste şi de influenţare a maselor. Ca atare, un mare număr de membri aparţinând Gărzii de Fier au fost trimişi în Germania la pregătire, în şcoli organizate special de partidul hitlerist, pentru a desfăşura propaganda pro-nazistă în România. Alţi legionari au fost trimişi ca delegaţi într-o tabără de ofiţeri germani, aflată pe ţărmul Mării Baltice. Şi Italia a fost gazda unde au fost pregătiţi nenumăraţi legionari.

Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat la 6 luni de închisoare

Siguranţa deţinea, la un moment dat, informaţii despre proiectarea unui atentat îndreptat împotriva lui Nicolae Titulescu, atentat pregătit de către ostaşii din Slovenia, în colaborare cu Garda de Fier, şi finanţat de serviciile speciale naziste. La 16 aprilie 1938, după ce anterior, aşa cum rezultă din unele informaţii, i se retrăsese viza de ieşire din ţară, Codreanu este arestat. Prin sentinţa pronunţată la 19 aprilie 1938, C. Z. Codreanu era condamnat la 6 luni închisoare. A urmat arestarea şi a altor legionari. Prin condamnarea lui C. Z. Codreanu şi a altor fruntaşi legionari, Garda de Fier a primit o puternică lovitură.

Pentru ce se făceau vinovaţi legionarii

La 24 mai 1938, cu prilejul Consiliului de Miniştri, Călinescu făcea o scurtă expunere a felului cum decursese procesul, arătând că vinovăţia lui Codreanu era deplină şi că, în realitate, se constataseră următoarele:

a) împotriva legilor, Garda de Fier îşi continua activitatea ei subversivă;
b) împănase Statul Major, ministerele şi alte autorităţi publice cu agenţi, care spionau şi ce comunicau, până chiar şi documentele cele mai confidenţiale;
c) întreţinea relaţii suspecte cu „o putere străină”;
d) organizase grupul terorist „Moţa-Marin”;
e) pătrunsese adânc şi în licee, unde otrăvea conştiinţa copiilor cu jurăminte groaznice, cu reguli misterioase, ce tulburau minţile şi înstrăinau pe copiii de şcoală, de profesori, ba chiar de familiile lor.

Carol al II-lea dă ordinul de asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu

În noiembrie 1938, pretextând o călătorie în mai multe ţări europene, dar în realitate vizând Germania, regele Carol al II-lea a avut întrevederi cu Hitler, Goering şi alţi demnitari nazişti. Răceala cu care a fost primit şi interesul manifestat pe faţă pentru Codreanu l-au făcut pe rege să tragă concluzia că Berlinul intenţionează, cu orice preţ, să aducă la putere Garda de Fier.

Potrivit unor mărturii, încă pe când se afla în trenul ce-l aducea în ţară, Carol a dat ordin lui Gabriel Marinescu să-l lichideze pe Codreanu şi pe alţi şefi legionari. La 29 noiembrie 1938, în zorii zilei, C. Z. Codreanu, împreună cu alţi 13 fruntaşi legionari, erau transportaţi pe nişte platforme speciale, unde fiecare legionar era păzit, pe un scaun din spatele său, de un subofiţer de poliţie ce îi aşezase, în jurul gâtului, un ştreang. Conform semnalului stabilit, la un foc de pistol, toţi legionarii au fost sugrumaţi, iar C. Z. Codreanu a fost omorât de maiorul Dinulescu, cumnat cu Armand Călinescu.

În urma situaţiei create, Horia Sima se vede nevoit să părăsească ţara» fugind în Germania. Împreună cu el, sau după aceea, au părăsit ţara şi alţi legionari.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.