Daksha (sau Dakcha) este denumirea sanskrită a zeului creator din mitologia vedică personificând forţa divină de creaţie, considerat a fi tatăl zeiţei materne Aditi (Adytia). În prima Maha-Yuga (străveche operă hindusă), Dakcha apare ca fiind Prajapati, în fond unul din cei zece fii ai lui Brahma, născut din degetul cel mare de la piciorul drept al căpeteniei zeilor vedici. În cea de-a doua Maha-Yuga, Dakcha apare ca unul dintre cei zece fii ai înţeleptului transcendental (rishi) Pracetasah, lăsând la rându-i şapte fii… În Upanişade, el este strămoşul primordial al tuturor fiinţelor umane şi este identificat cu Cerul şi cu Etherul (Akasha). În literatura elevată a Indiei arhaice (textele secrete), precum şi în exegezele subiacente, Daksha este prezentat esoterico-exoteric ca zeul creator al amorului, departajator al se*elor, operaţie făcută de el în faza terminală a perioadei celei de-a treia rase umane (rasa lemuriană, din care fac parte şi subrasele negroide).
Oare e o coincidenţă că teritoriul patriei noastre s-a numit în vechime Dacia, aproape la fel ca zeul hindus? Oare „creatorul fiinţelor umane” (conform mitologiei hinduse), Daksha, a creat, pentru prima oară, rasa daco-aryană, din care ne tragem şi noi, dar şi vechii yogini? Oare e o coincidenţă că unul dintre cei mai mari iniţiaţi ai lumii, yoginul Rabindranath Tagore, a venit prin Carpaţii dacici spre a-şi cunoaşte străbunii?
Este demn de remarcat faptul că Daksha apare ca o realitate cosmică imanentă şi nu ca urmare a unor experienţe incestuoase, aşa cum se întâmplă în teogonia grecilor străvechi, a chinezilor post-arhaici, a sumerienilor…