Povestea incredibilă a vornicului Şendrea: după ce i s-a tăiat capul, mai merse 20 de paşi până la cal…
Dacă aţi citit vreodată povestirile lui Alexandre Dumas despre fantome, probabil că vă aduceţi aminte de cazurile în care după tăierea capetelor celor condamnaţi, aceştia mai erau în viaţă, în sensul în care li se mai deschideau ochii după moarte. Iar dacă vi se pare această posibilitate ca una fantastică, atunci poate ar trebui să aflaţi povestirea vornicului Şendrea din Moldova.
În Roman exista până la începerea primului război mondial „stâlpul lui Şendrea”. Povestea lui începe în anul 1820. Vornicul Şendrea se număra printre aceia care luptau contra detaşamentelor turceşti care prădau Moldova. Avea un cal deosebit care nu putea fi depăşit de niciun cal turcesc. Vornicul apărea ca din pământ, şi ataca fulgerător ostaşii turci, făcând prăpăd printre dânşii. Apoi, dispărea în fuga calului fără a fi prins.
Turcii îi doreau capul mai mult ca orice. L-au urmărit vreme îndelungată. Singura soluţie era trădarea. Au găsit un hangiu dispus să-l vândă. Turcii şi-au ascuns un soldat după uşă, aşteptându-l pe vornic să părăsească încăperea. Când acesta a ajuns în dreptul lui, turcul şi-a repezit iataganul, tăindu-i capul. Lumea însă rămase înmărmurită. Vornicul Şendrea reuşi să meargă încă 20 de paşi până la cal. Abia după ce a atins şaua, a căzut la pământ.
Populaţia din Roman nu l-au uitat, pe locul unde a căzut punându-i un stâlp de stejar, ca semn de amintire pentru faptele sale.
Dacă aţi citit vreodată povestirile lui Alexandre Dumas despre fantome, probabil că vă aduceţi aminte de cazurile în care după tăierea capetelor celor condamnaţi, aceştia mai erau în viaţă, în sensul în care li se mai deschideau ochii după moarte. Iar dacă vi se pare această posibilitate ca una fantastică, atunci poate ar trebui să aflaţi povestirea vornicului Şendrea din Moldova.
