Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO

Noi, oamenii, suntem de pe o planetă cu o rotaţie de 25 de ore? Experimentul unui speolog francez din anii ’60 şi ’70…


În 1962, un speolog francez pe nume Michel Siffre a petrecut două luni trăind în izolare totală într-o peșteră subterană, fără acces la ceas, calendar sau Soare. Dormind și mâncând numai atunci când corpul îi spunea, scopul său era să descopere modul în care ritmurile naturale ale vieții umane ar fi afectate de a trăi „dincolo de timp”. În următorul deceniu, Siffre a organizat mai multe alte experimente subterane de izolare a timpului, înainte ca el însuși să se întoarcă într-o peșteră din Texas în 1972 pentru o perioadă de 6 luni. Munca sa a ajutat la înființarea domeniului cronobiologiei umane. La finalul experimentului, speologul a stabilit o zi la aproape 25 de ore (oricum, mai multe de 24 de ore), și nu la 24 de ore, cât este rotaţia normală a Pământului în jurul propriului ax.

De aici, putem deduce ideea că oamenii ar fi nişte „străini” pe Terra, ei provenind de pe o planetă cu o rotaţie de 25 de ore… A nu se uita că un astronaut celebru, Alfred Merrill „Al” Worden, a declarat odată în cadrul emisiunii „Good Morning Britain”, că noi, oamenii, am venit din altă parte, fiind o rasă extraterestră, care a călătorit pe Pământ, venind de pe o altă planetă: „Există un alt Pământ, nu există nici o îndoială despre asta și ei, extratereștrii, sunt acolo, poate la 3,2 ani lumină distanță de Pământ”. Citiţi mai multe în cadrul acestui articol: Un astronaut celebru şochează: „Noi, oamenii, suntem extratereştri, venind aici de pe o altă planetă, situată la 3,2 ani-lumină distanţă faţă de Pământ”.

Revenind la speologul Michel Siffre, acesta a fost intervievat în anul 2015, prin email. Iată câteva din răspunsurile sale:

* Eu am inventat un protocol științific simplu. Am pus o echipă la intrarea în peșteră. Am decis să-i sun când mă trezesc, când mănânc și chiar înainte să mă culc. Echipa mea nu avea dreptul să mă sune, ca să nu am idee cât e ceasul pe afară. Fără să știu, am creat domeniul cronobiologiei umane. Cu mult înainte, în 1922, se descoperise că șobolanii au un ceas biologic intern. Experimentul meu a arătat că oamenii, ca și mamiferele inferioare, au și ei un ceas biologic intern.

* În timpul primei mele șederi în subteran, temperaturile au fost sub 0 grade, iar umiditatea a fost de 98%. Am făcut un test psihologic: să număr de la 1 la 120, cu o cifră pe secundă. Cu acel test am făcut o descoperire grozavă: mi-a luat 5 minute să număr până la 120. Cu alte cuvinte, am trăit din punct de vedere psihologic 5 minute reale, ca și cum ar fi 2.

* A existat o perturbare foarte mare în sensul meu al timpului. Am coborât în ​​peșteră pe 16 iulie și plănuiam să termin experimentul pe 14 septembrie. Când echipa mea de suprafață m-a anunțat că în sfârșit a sosit ziua, m-am gândit că este doar 20 august. Am crezut că mai am încă o lună de petrecut în peşteră. Timpul meu psihologic se comprimase cu un factor de doi.

* În peşteră, am arătat că ciclul meu de somn/veghe nu a fost de 24 de ore, așa cum au oamenii la suprafața pământului, ci puțin mai lung – aproximativ 24 de ore și 30 de minute. Am demonstrat că a existat un ceas intern independent de ciclul natural terestru zi/noapte. Interesant este că în timpul experimentelor ulterioare pe care le-am făcut cu alți subiecți de cercetare, toți oamenii din peșteri au prezentat cicluri mai lungi de 24 de ore.