Mayaşii credeau că extratereştrii ne vizitează o dată la 650 de ani
În America Centrală, multitudinea de manuscrise izolate sau chiar sub formă de cărţi, scrise de-a lungul multor veacuri de civilizatul popor antic Maya, a fost distrusă cu bună ştiinţă (scăpând doar câteva texte) prin-ardere publică, în urma unei regretabile acţiuni a cuceritorilor spanioli. Au rămas doar unele tradiţii. Autorul ştiinţific Villen Lustiberg a reluat în studiul său „Noi şi Cosmosul”, una dintre cele mai interesante sinteze informaţionale reconstituite în deceniile noastre, cu privire la poporul respectiv:
„Maya – nume al unei vechi populaţii, una din cele mai civilizate ale Americii precolumbiene. Ei foloseau un calendar foarte precis; potrivit părerii unor oameni de ştiinţă, maya nu putea poseda totuşi suficiente cunoştinţe pentru a-l putea întocmi. Acest calendar îşi avea începutul în anul 3373 înaintea erei noastre. Maya au stabilit că la flecare 104 ani, Soarele, Luna şi Venus se găsesc în aceeaşi poziţie reciprocă. Considerând numărul 104 drept sacru, maya aveau la fiecare 52 de ani mari serbări religioase. Se fac afirmaţii precum că ei au primit calendarul de la „fiinţe venite din stele”, care vizitează Pământul odată la aprozimativ 650 de ani.”
În ceea ce priveşte America de Sud, cea mai mare parte a populaţiilor vechi nu au avut o scriere; în zonele mai civilizate s-au folosit acele „quipu”, care constituiau un mijloc de înregistrare memoţativă sub forma unor noduri înşiruite pe şnururi; cu tirrtpul însă, majoritatea „colecţiilor” respective s-au pierdut. Totuşi, iată două exemple semnificative reconstituite din vechile tradiţii ale unor populaţii mai izolate:
– în timpurile când nu erau încă oameni pe Pământ, din cer ar fi coborât „un ou auriu”, în zona Tihuanaco. Prin uşa care s-a deschis după aterizare, ar fi ieşit o femeie cosmică numită Orejona, care ar fi avut la mâini şi la picioare numai câte patru degete; mâinile i-ar fi fost palmate (ca la fiinţele înnotătoare). Orejona ar fi stat şi ea un timp pe planeta noastră; la plecare, a lăsat pe Terra primele fiinţe omeneşti, care nu au fost însă reuşite, dată fiind combinarea biologică-experimentală cu un animal local.
– în tradiţiile unui grup de băştinaşi, care şi acum trăieşte foarte izolat undeva pe cursul superior al fluviului Amazon, a rămas o străveche amintire legendară cu privire la sosirea unei fiinţe civilizatoare; personajul a fost denumit încă din timpurile respective, „ben-kororoti”, adică „cel venit din Univers”!
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În America Centrală, multitudinea de manuscrise izolate sau chiar sub formă de cărţi, scrise de-a lungul multor veacuri de civilizatul popor antic Maya, a fost distrusă cu bună ştiinţă (scăpând doar câteva texte) prin-ardere publică, în urma unei regretabile acţiuni a cuceritorilor spanioli. Au rămas doar unele tradiţii. Autorul ştiinţific Villen Lustiberg a reluat în studiul său „Noi şi Cosmosul”, una dintre cele mai interesante sinteze informaţionale reconstituite în deceniile noastre, cu privire la poporul respectiv:
