Site de secrete, stiinta si metafizica

Marea conspiraţie a atacurilor “teroriste” de la 11 septembrie 2001 (partea 2): 9/11 a fost o lovitură de stat!

15 30

11092001-1(Continuarea părţii 1: “Marea conspiraţie a atacurilor “teroriste” de la 11 septembrie 2001 (partea 1)” )

Simularea unei clădiri prăbuşite…exerciţiu ce a avut loc în New York cu jumătate de an înainte de 11 septembrie 2001

La 11 mai 2001, în New York a avut loc exerciţiul “Red Ex”, prin care s-a simulat un avion prăbuşit pe o clădire care şi ea se prăbuşeşte, obiectul exerciţiilor OEM (Biroul pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă), al FDNY (pompierii din New York), şi al FBI.

În Red Ex s-au realizat exerciţii cuprinzând aspectele cele mai spectaculoase de la 11 septembrie: printre ele, demolarea controlată şi prăbuşirea clădirilor. Totul era atât de veridic, că, după cum a afirmat unul dintre participanţi, „după cinci minute de la începere au uitat toţi că era vorba de un exerciţiu”. După cum a declarat Richard Sheirer, directorul OEM din New York: „Operaţiunea Red Ex a reprezentat un teren de antrenament şi o simulare importantă pentru multele provocări pe care oraşul ar fi putut să le înfrunte, ca evenimente climaterice, stare de urgenţă din cauza căldurii, prăbuşirea de clădiri, incendii şi probleme legate de securitate şi sănătatea publică”. Ulterior, vechiul prieten corupt al lui primarului New-Yorkului, Giuliani, Bernard Kerick, comisar la poliţia din New York, a declarat Comisiei de anchetă a atentatelor de la 11 septembrie că, printre situaţiile de urgenţă pentru care oraşul se pregătea, se putea afla şi „prăbuşirea clădirilor lovite de avioane”. Red Ex a fost instrumentul perfect de acoperire a demolărilor controlate şi care au fost supuse Turnurile Gemene şi clădirea 7 a World Trade Center.

11092001-3Simulări privind rachete sau avioane care atacă Pentagonul

Înainte de evenimentele de la 11 septembrie 2001, coincidenţă sau nu, au avut loc două exerciţii de simulare de rachete de croazieră sau avioane telecomandate care atacă Pentagonul.

* Positive Force 2001: Exerciţiu realizat de o duzină de agenţii, inclusiv NORAD, pentru a pune la încercare planurile   pentru asigurarea „continuităţii   operaţiunilor” care ar fi trebuit să garanteze constanţa capacităţii de răspuns sub atac. Conţinea „o serie de atacuri împotriva diferitelor sectoare ale marinei, armatei şi aviaţiei”. Scenariul iniţial, care  prevedea „deturnarea unui avion de linie de către un grup de terorişti şi impactul ulterior cu Pentagonul” se pare că a fost respins de Statul-Major, deoarece era „prea nerealist”.

* Amalgam Virgo 2001: Exerciţiu comun al diferitelor agenţii din Statele Unite şi  din Canada conţinea un avion gol provenind dintr-o ţară a lumii a treia, cel mai probabil un avion telecomandat NQM-107 lansat de pe o navă în Golful Mexic sau de pe un vas lansator de rachete de croazieră în Oceanul Atlantic.

Amalgam Virgo 01Pentru observatorii mai serioşi este de mai mult timp clar că niciun avion civil n-a lovit Pentagonul, dar cel mai probabil a fost vorba de o rachetă de croazieră sau de un avion telecomandat, probabil cu ajutorul încărcăturilor explozive plasate în interiorul clădirii. Simularea Positive Force 2001, presupunând deturnarea unui avion civil care ar fi trebuit să se prăbuşească pe Pentagon, a fost dezvoltată se pare de oficialii din comandamentul forţelor speciale ale armatei (SOCOM), antrenaţi să “gândească la fel ca teroriştii”. Ar fi interesant să ştim mai mult despre acest grup şi care este direcţia ulterioară pe care ar fi putut să o ia programul lor. Amalgam Virgo 2001 reprezintă o aproximare foarte fidelă a ceea ce s-a întâmplat in realitate: scenariul se referă la lansarea neautorizată a unui avion împotriva unei ţinte din Statele Unite. Avionul ar fi putut fi lansat de la sol sau din aer sau poate de la o bază sau un ponton de pe o suprafaţă de apă, de pildă unul dintre Marile Lacuri sau de pe un fluviu… Programul Amalgam Virgo 2001, elaborat de NORAD, avea pe copertă o fotografie a lui Osama bin Laden; pe ultima copertă era arătat un avion care zbura de la vest la est pe o linie care traversa Statele Unite şi se termina în vârful palatului US Capitol. Aceste materiale au fost publicate cu mult înainte de 11 septembrie.

11092001-4Exerciţii de pregătire după un eventual atac terorist

Înainte de 11 septembrie 2009, au avut loc o serie de exerciţii care aveau ca scop pregătirea primelor reacţii locale şi a personalului pentru situaţii de urgenţă. Acestea au fost:

* 24-28 octombrie 2000:  Exerciţiul MASCAL al Pentagonului. Personalul de la Pentagon şi de la baza Arlington County însărcinat cu primele reacţii se întruneşte în sala de reuniuni a Secretariatului Apărării de la Pentagon pentru un exerciţiu de simulare a unui masacru. Pentru aceasta s-a folosit un model de carton al Pentagonului şi machete de avioane în flăcări ce înfăţişează un „avion comercial” lovind Pentagonul.

* Fort Belvoir, Virginia, inclusiv baza de elicoptere Davison Army Airfield, 29 iunie 2001, exerciţiu privind un masacru (MASCAL), pornind de la scenariul că un avion loveşte Pentagonul. Exerciţiul este proiectat pentru a creşte capacitatea de reacţie şi de gestionare a efectelor unui atac terorist, care includea o explozie. Generalul Lance Lord de la comandamentul aerospaţial al Statelor Unite a susţinut că asemănările cu 11 septembrie „sunt o pură coincidenţă, scenariul pentru acel exerciţiu prevedea un avion care lovea o clădire”.

* Atac la centrul comercial, 2001, Westmoreland County, Pennsylvania, 16 iunie 2001. Exerciţiul pregătea primele reacţii in regiunea din apropiere de Shanksville; locul este centrul comercial din Greengate, Hempfield, Pennsylvania; implică 600 de persoane însărcinate cu primul ajutor şi responsabili cu situaţiile de urgenţă.

* Antrenamentul pompierilor pentru operaţiuni de salvare în aeroport, Fort Meyer, Virginia.  Pregăteşte pompierii cu un „curs actualizat privind incidentele aeriene”.

* Tripod II, New-York. Ripostă la atacurile biochimice; pregăteşte posturi de comandă alternative pentru primarul New-York-ului de atunci, Giuliani.

* Timely Alert II, Fort Monmouth, New Jersey. Ripostă de urgenţă la atentate cu explozibili.

În primăvara şi în vara anului 2001, Pentagonul era foarte ocupat cu primele exerciţii, cu manevre, cu o sesiune de antrenament, în luna mai, pentru personalul medical, care pornea de la scenariul unui Boeing 757 prabuşindu-se pe clădirea Pentagonului, cu o serie de exerciţii ale Departamentului Apărării în timpul verii şi cu operaţiunile MASCAL în august, care prevedeau că un avion se prăbuşea pe clădire.

bushputinConvorbirea dintre Putin şi Bush: dovada teoriei conspiraţiei

Centrul de greutate geostrategic de la 11 septembrie este reprezentat de convorbirea telefonică dintre Bush şi Puţin, de obicei ignorată de criticii teoriei oficiale. Această convorbire este un ultimatum dat de Statele Unite, Moscovei: vom invada Afganistanul şi ne vom dispune baze în republicile ex-sovietice din Asia Centrală. Înţelept,  Puţin a adoptat o  atitudine defensivă, flexibilă în situaţia dată. Înţelegea că nebunii fascişti de la conducerea SUA, obsedaţi de problemele Israelului, lansaseră o provocare conform căreia, sub leadership-ui lor, Statele Unite erau gata să atace o serie de ţări islamice şi arabe din Orientul Mijlociu, operaţiune care ar fi generat uzura şi dispersia forţei militare a Statelor Unite. Acestea s-ar fi epuizat, în timp ce Rusia ar fi devenit din ce în ce mai puternică. în loc să-i răspundă lui Bush cu un tradiţional „Nyet”, Puţin decide să lase americanilor suficientă frânghie, cât să se spânzure singuri, lucru pe care l-au şi făcut.

Dar ce s-ar fi întâmplat dacă Putin ar fi respins la cererea lui Bush în legătură cu Afganistanul şi cu Asia Centrală, pretinzând Statelor Unite să rămână la distanţă de sfera de influenţă rusă pentru a evita consecinţe teribile, şi nu în cele din urmă o posibilă escaladare nucleară? Reţeaua de nelegiuiţi luase în consideraţie şi această posibilitate.

Starea de alertă nucleară declanşată de SUA înainte ca “atacul terorist” să fi avut loc

În dimineaţa zilei de 11 septembrie, înainte de a se fi înregistrat deturnarea vreunui avion, Statele Unite instauraseră o stare de alertă nucleară comparabilă cu aceea din timpul crizei rachetelor din Cuba: bombardiere de luptă B-1 şi B-52 erau în zbor, submarinele nucleare erau în poziţie de lansare, pare-se în apropierea Rusiei şi posibil a Chinei, iar bazele terestre ale ICMB (bazele de rachete de la sol) erau gata de lansare. Şi apărarea antiaeriană din America de Nord era în stare de alertă maximă, atât cu avioanele de interceptare, cât şi cu sistemul orbital de apărare. Totul era gata pentru un conflict nuclear, cu opţiunea unui atac preventiv din partea Statelor Unite, despre care fasciştii de la conducerea SUA vorbiseră atât de mult în decursul ultimilor ani.

Toate acestea sunt observate de la Moscova de către generalul Leonid Ivaşov şi de colegii săi din Statul-Major rus. Combinaţia dintre pregătirea conflictului nuclear şi atacul terorist autoprovocat de la 11 septembrie era fără niciun dubiu proiectată pentru a-i furniza lui Bush baza de a-l anunţa pe preşedintele Puţin şi apoi imediat lumea întreagă că Statele Unite erau gata să invadeze Afganistanul şi să se stabilească în republicile ex-sovietice din Asia Centrală. Cine ar fi încercat să se opună acestui plan s-ar fi aflat în faţa armamentului nuclear al Statelor Unite, care cel mai probabil era în mâinile nebunilor fascişti care au organizat atacurile.

Armele nucleare ar fi putut fi lansate şi fără acordul preşedintelui SUA

O semnificaţie deosebită o are şi faptul că traseul aerian al lui Bush în data de 11 septembrie ar fi putut trece pe la baza aeriană de la Barksdale sau pe la cea de la Offutt, două centre de comandă nucleară care făceau parte din Global Guardian. Global Guardian era un exerciţiu amplu pentru contracararea ameninţării nucleare, mai impunător decât Able Archer din 1983. Global Guardian furniza şi o soluţie care să le permită celor implicaţi în lovitură să lanseze rachete nucleare fără a se apela la coduri despre care se presupune că ar trebui să fie de competenţa exclusivă a preşedintelui.

Conform IAnewsletter, o publicaţie a Pentagonului, o parte din Global Guardian, în 1998 şi în anii precedenţi, a fost Computer Network Attack (CNA) urmată de STRATCOM; forţele inamice simulate, care lansau atacul, făceau „apeluri de război” pe sistemul telefonic al STRATCOM pentru a-l ţine ocupat şi supraîncărcau faxul comandamentului cu mesaje de dezminţire a atacului. Ward Parker, de la Comandamentul strategic al Statelor Unite, a declarat şi a fost citat de IAnewsletter, „Pentru a realiza atacurile urma să implicăm membrii echipei roşii a comandamentului şi alte organizaţii care trebuiau să interpreteze rolul agenţilor inamici. Obiectivul nostru era acela de a tăia posibilitatea continuării atacurilor, apoi erau toate legate între ele şi clasificate în funcţie de gravitate. Atacurile presupuneau de la tentative de violare a bazei de date a Comandamentului prin internet, până la ipoteza unei persoane infiltrate care avea acces la chei şi la sistemul de control”. Aceasta implică faptul că, dacă falsul infiltrat ales pentru exerciţiu s-a transformat într-un adevărat infiltrat, un pucist care lucra pentru o „altă organizaţie”, să zicem reţeaua ticăloşilor, rachetele ar fi putut fi lansate cu adevărat. Iată calea invizibilă de ieşire a guvernului pentru escaladarea atomică, dacă la 11 septembrie s-ar fi dovedit necesară.

11092001-2Pregătirea pentru războiul din Afghanistan…se făcea înainte din 11 septembrie 2001!

Rezultatul imediat al atacurilor de la 11 septembrie a fost invadarea Afganistanului. Un atac similar nu ar fi putut fi improvizat rapid, în special de o forţă slăbită din punct de vedere logistic cum era cea a Statelor Unite. Unified Vision 2001 a fost un exerciţiu care pregătea tranziţia de la atacurile de la 11 septembrie la agresiunile externe din partea Statelor Unite; era proiectat pentru a pregăti „o desfăşurare globală într-o ţară fără ieşire la mare cu condiţii geologice dificile şi lipsa de baze şi acorduri cu ţările limitrofe”, aşadar o ţară ca Afganistanul.

Dave Ozolek, directorul adjunct al operaţiunilor a comentat: „Ameninţarea descrisă era reprezentată de o ţară instabilă şi ostilă, dar adevăratul inamic nu era reprezentat de statul în sine, ci de un actor transnaţional cu baza în afara zonei, cu conexiuni globale, capabil şi dornic să întreprindă acţiuni teroriste în interiorul Statelor Unite, ca parte integrantă în conflict”. Serviciul de presă al forţelor armate ale Statelor Unite a notat că în cazul atacurilor de la 11 septembrie s-au desfăşurat scenarii similare cu acelea din cadrul Unified Vision. Ozolek s-a lăudat: „Nostradamus nu ar fi fost capabil să prevadă prima bătălie a următorului război cu atâta precizie cu cât am făcut-o noi… De această dată am avut dreptate”. Mulţi participanţi au alunecat, fără să aibă posibilitatea de a mai scăpa, dintr-un exerciţiu, în războiul real. Precizia cu care a fost anticipat pachetul format din atacurile de la 11 septembrie şi războiul din Afganistan ar pune la grea încercare şi pe cel mai fanatic susţinător al teoriei coincidenţelor întâmplătoare.

AWACSDacă Bush s-ar fi împotrivit, puciştii ar fi preluat puterea în SUA

Două avioane ale AWACS (Airborne Warning And Control System, Sistemul de control şi alarmă aeropurtat) au fost alertate în prealabil de generalul Larry Arnold să patruleze în cele două puncte unde ar fi putut avea loc o lovitură de stat vizând schimbarea la nivel înalt: la Washington, unde se afla Autoritatea Naţională de Comandă, şi în Florida, unde se afla Bush. Ce s-ar fi întâmplat dacă Bush i-ar fi acuzat pe pucişti de înaltă trădare, dacă ar fi subliniat că era preşedintele Statelor Unite şi ar fi jurat că trădătorii vor primi pedeapsa corectă?

În acel caz, unul dintre diversele pericole care ameninţă Air Force One (avionul prezidenţial) s-ar fi putut materializa, iar Cheney ai fi devenit preşedinte. Evident că aceasta ar fi generat o creştere substanţială a isteriei colective, avantaj parţial redus de faptul că Cheney este un orator mult mai puţin eficient decât s-a dovedit a fi Bush în perioada 2001-2004. Ce s-ar fi întâmplat dacă Cheney nu ar fi supravieţuit atentatelor de la 11 septembrie, dacă ar fi cedat unui alt atac cardiac, având în vederea faptul că suferise cu puţin timp înainte o operaţie pe inimă şi-i fusese implantat un pacemaker? In acest caz, clica de ticăloşi ar fi recurs la un soi de Comitet de Securitate Publică, ale cărui baze fuseseră deja imaginate la baza din Offutt.

Următorul este “Îngerul”

Proba cea mai relevantă în legătură cu atacurile de la 11 septembrie este apelul telefonic „Următorul este îngerul” sau „Air Force One este următorul”, deoarece acesta este momentul în care facţiunea pucistă iese din umbră şi vorbeşte. Apelul telefonic a fost relatat de William Safire în New York Times şi confirmat în interviuri televizate de Condoleezza Rice, responsabilul cu securitatea naţională. Apelul telefonic a fost clar un ultimatum adresat lui Bush din partea facţiunii puciste. Dacă nu ar fi proclamat ciocnirea civilizaţiilor şi nu ar fi atribuit atacurile lui bin Laden şi Al Qaeda, ar fi fost lichidat. Surse israeliene, franceze şi ruse au confirmat existenţa apelului telefonic şi că acesta conţinea o serie de cuvinte de cod top secret, ceea ce demonstrează că apelantul se găsea la un nivel înalt în interiorul birocraţiei militare şi al serviciilor secrete.

O analiză israeliană, prezentată pe site-ul Debka, a pus accentul pe cantitatea de informaţii secrete controlate de conspiratori şi pe reţeaua care ar fi fost necesară pentru a strânge aceste informaţii. Conform Debka, mesajul „Air Force One este următorul” a sosit la serviciul secret al Statelor Unite la ora nouă dimineaţa. Debka subliniază că numele de cod al Air Force One este schimbat în fiecare zi şi că „mesajul din partea «teroriştilor» care ameninţau avionul prezidenţial era transmis folosind parola strict secretă din acea zi”. Debka îşi imaginează că „… teroriştii obţinuseră codul de la Casa Albă şi întreaga gamă de semnale strict secrete. Aceasta ar fi făcut posibil ca o forţă ostilă să localizeze cu precizie maximă Air Force One, destinaţia sa şi procedurile secrete. În realitate, piraţii interceptau şi descifrau toate transmisiile care intrau şi ieşeau din centrul de comunicării al avionului prezidenţial”.

Ultimatum asupra lui Bush

Thierry Meyssan consideră că apelul telefonic al „îngerului” a venit din partea „sponsorului atacurilor teroriste de la New York şi Washington”. Susţine că „aproximativ de la zece dimineaţa până la opt seara, oficialii americani  au  înţeles   că  atacurile  nu  erau  opera  unor  terorişti   din Orientul Mijlociu şi că făceau parte dintr-o tentativă de lovitură de stat militară a extremiştilor din Statele Unite, capabili să provoace un război nuclear”. Conţinutul apelului telefonic nu era suficient ca să se afirme o responsabilitate directă asupra atacurilor, dar cu siguranţă scopul era acela de a „da un ultimatum, de a forţa mâna preşedintelui Statelor Unite”.

Atuul conspiratorilor era posibilitatea de a avea acces la codurile de lansare ale focoaselor nucleare şi de a ameninţa că „într-un interval de zece ore, preşedintele Bush ar fi fost obligat să plece din Washington şi să meargă la Comandamentul Strategic al Statelor Unite (Offutt, Nebraska) pentru a prelua controlul forţelor armate; şi în special pentru a evita ca altcineva să-i uzurpe identitatea şi să dezlănţuie un conflict nuclear”. În viziunea lui Meyssan, imediat după apelul telefonic al „îngerului”, „niciunul dintre membrii. Consiliului de Securitate Naţională nu se mai gândea la atacurile teroriste, toţi îşi imaginau un puci militar în curs de desfăşurare. Calmul s-ar fi restabilit numai la opt şi jumătate seara”.

11 septembrie 2001: încercarea unui lovituri de stat

Meyssan rezumă evenimentele de la 11 septembrie în aceşti termeni: „Atacurile nu au fost comandate de un fanatic care voia să dea o pedeapsă divină, ci de un grup până acum prezent în interiorul aparatului de stat american, care a reuşit să-şi impună politicile proprii preşedintelui Bush. Mai degrabă decât o lovitură de stat care ţintea să dea jos de la putere instituţiile existente, nu este oare vorba de o operaţiune de preluare a puterii, iniţiată de un anume grup secret care acţionează în interiorul instituţiilor?” Acest model de lovitură de stat secretă s-a dovedit foarte eficient pentru a explica atacurile de la 11 septembrie.

Generalul Scowcroft, şi multimiliardarii Warren Buffet, George Schultz şi Rupert Murdoch – regizorii evenimentelor de la 11 septembrie 2001

Gen. Brent Scowcraft, adevaratul bin Laden
Gen. Brent Scowcraft, adevaratul bin Laden

În cadrul operaţiunilor Global Guardian, de la baza militară Offutt au fost lansate trei avioane Doomsday sau Looking Glass, avioane E-4B de la National Airborne Operations Center, care sunt proiectate să funcţioneze ca un cartier general din care poate fi coordonat un conflict nuclear. La bordul unuia dintre aceste aparate, oficial cu scopul de a observa desfăşurarea Global Guardian, se afla generalul Brent Scowcroft, directorul Consiliului de Securitate Naţională al lui Bush senior şi eminenta cenuşie a establishment-ului. Scowcroft făcea parte din SAG (Grupul consultativ strategic, numit uneori Comitetul consultativ federal) al STRATCOM, grup din care nu se mai cunoaşte niciun alt membru. SAG, instituţie destul de obscură, ar fi trebuit să „ofere consultanţă Comandamentului Strategic al Statelor Unite cu privire la probleme cu caracter ştiinţific, tehnic, de informaţii şi de politică externă, în timpul dezvoltării planului de război, inclusiv discuţia cu privire la informaţii secrete”.

Miliardarul Warren Buffett, geniul raului, cel care a pregatit 11/09/2001
Miliardarul Warren Buffett, geniul raului, cel care a pregatit 11/09/2001

Investitorul multimiliardar Warren Buffett, un membru al facţiunii din care făcea parte şi George Schultz (om politic şi om de afaceri) sau Rupert Murdoch (alt multimiliardar), s-a prezentat în acea zi la baza din Offutt, împreună cu alţi „oameni de afaceri importanţi”, sub pretextul că participă la o strângere de fonduri. Mai târziu în cursul aceleiaşi zile, Scowcroft, Buffett şi alţi câţiva oameni de afaceri şi militari şi-ar fi asumat controlul guvernului Statelor Unite, dacă Bush şi Cheney ar fi căzut pe parcurs, în acelaşi mod în care Yanaev, Pugo, Yazov, Pavlov şi ceilalţi din comitetul celor nouă (Comitetul de stat pentru situaţii de urgenţă sau G.K.Ch.P.) au încercat să-l înlocuiască pe Gorbaciov în cursul loviturii de stat din august 1991.

Tentativa de a lichida vastul aparat probatoriu este evident absurdă. Chiar dacă ar fi fost vorba numai de suspendarea apărării antiaeriene şi proliferarea exerciţiilor pentru 11 septembrie, nu ar fi fost posibil ca Al Qaeda să se decidă să atace tocmai în acea zi printr-o coincidenţă norocoasă şi nici nu se poate afirma că ar fi infiltrat un agent în aparatele de comandă ale Statelor Unite. Oricum, nici chiar aceste argumentări disperate nu pot explica exerciţiile care au fost argumentul esenţial pentru închiderea unor baze aeriene importante şi pentru a face avioanele să intre în coliziune cu World Trade Center, pentru demolarea controlată a Turnurilor Gemene şi pentru a ghida un obiect zburător către Pentagon.

O ultimă obiecţie este aceea că teoria de faţă ar necesita ca prea multe persoane să fi fost informate în legătură cu lovitura de stat, iar secretul nu ar fi putut fi păstrat după evenimente. Primul răspuns este că majoritatea participanţilor la aceste exerciţii, din cauza obsesiei militarilor de a compartimenta informaţia, nu aveau perspectiva structurii din care făceau parte. Pentru sutele de persoane care ar fi trebuit să cunoască acea structură sau măcar o parte considerabilă din ea, ameninţarea mereu prezentă că ar putea fi asasinaţi, ei şi familiile lor, este o intimidare formidabilă. În orice caz, modul în care explică oficialii americani 11 septembrie nu stă în picioare, iar înlăturarea responsabililor reali şi a reţelei criminale din care fac parte, înainte să poată provoca un nou 11 septembrie şi să declanşeze alte războaie de mai mare anvergură, devine din ce în ce mai urgentă.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie