În Tibet există o populaţie misterioasă ce nu seamănă cu noi! Omuleţii de acolo par a fi urmaşii extratereştrilor care au sosit acum 12.000 ani pe Terra…

În revistele rusești “Nauka i Religia” şi “Sputnik” din 1967 s-au publicat câteva articole foarte interesante cu privire la ori­gi­nea triburilor Dro­pa şi Ham din munţii Baian Kara Ulla din Tibet.

Datorită carac­te­relor so­matice şi genetice cu totul de­o­sebite, aceşti omu­leţi stranii nu pot fi încadraţi în nicio rasă umană terestră. Actualele triburi Dropa şi Ham sunt compuse din aproape 3.000 de oameni, a căror statură nu depă­şeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele deli­cate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi capacitatea cu­tiei cra­niene superioară cu 100 cm3 mediei rasei Homo Sapiens (1.600 cm3).

Ana­liza sangvină a relevat că gru­pa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul exa­me­nelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală.

Ciu­daţii omuleţi tibetani au fost des­coperiţi în anul 1935, dar din cauza războaielor ha­o­tice care bântuiau re­giunea, prima ex­pediţie arheo­lo­gică şi antropologică chi­nezească a fost organizată şi a ajuns la faţa locului abia în 1950.

În afară de studiul propriu-zis al mem­brilor celor două triburi, cerce­tă­torii chinezi au avut şansa unică de a descoperi o serie de pro­be materiale care vin în sprijinul ipotezei că aceste populaţii nu ar avea “origine terestră”. Astfel, la câţiva kilometri de peşterile în care locuiesc astăzi cele două triburi, există câteva grote mari, consi­derate sacre, în care nu a mai intrat niciun om de sute de generaţii. Ar­heo­lo­gii chinezi au găsit în acele grote sute de schelete ale unor fiinţe humanoide care nu depăşeau un metru înălţime, având în schimb cranii uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cm3. Vârsta lor a fost estimată prin metoda C14, la circa 12.000 de ani. Din acea perioadă datează şi desenele care aco­peră pereţii grotelor şi redau, cu pre­cizie, poziţia Soarelui, a Lunii şi a câtorva zeci de stele în perioada respectivă, pre­cum şi o frescă re­pre­zentând o escadrilă de mici nave aeriene apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.

Surpriza cea mare a venit însă atunci când doi din­tre membrii expediţiei au descoperit, dezgropând din grota cea mai mare, un ciudat disc asemănător celor de pick-up, dar executat din piatră dură. După două luni de cercetări febrile, au fost desco­pe­rite în total 716 discuri identice cu pri­mul, splendid executate şi finisate. Ele au fost duse la Beijing pentru analize şi astfel s-a putut constata că erau cu totul altceva decât nişte simple obiecte de pia­tră executate în Paleolitic.

Printre altele, se menţio­nea­ză că pe aceste discuri erau gravate şi o serie de sem­ne ale unei scrieri necunoscute, ce pornea în spi­rală de la un orificiu cen­tral. Timp de două­zeci de ani, cercetătorii chinezi au muncit la descifrarea ciudatelor sem­ne; odată traduse, discurile au adus omenirii o uimi­toa­re povestire a unor întâm­plări din trecut. Iată un extras din poveste care descrie un eveniment care ar fi avut loc acum 12.000 de ani.

Textul se referă la tribu­rile Dropa şi Ham, care există şi acum în munţii înalţi de la Baian Kara Ulla: “Dropa au coborât din nori în na­vele lor aeriene. Şi de zece ori, până la răsăritul Soa­relui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Până la sfârşit ei au înţeles semnele şi au înţeles că de această dată Dropa veniseră cu intenţii paş­nice…”. În alte discuri ce se referă la populaţia Ham, se exprimă pur şi simplu regretul profund asupra pier­de­rii navelor aeriene proprii, care s-au stricat în urma aterizării în locurile mun­­toase atât de inac­ce­sibile; totodată, aceştia deplângeau şi faptul de a nu mai fi reuşit să-şi constru­ias­că alte nave de zbor.


 

 

Articole inrudite