În peşteri tainice din Tibet s-ar putea să se găsească oameni în vârstă de 1,6 milioane de ani, aflaţi în meditaţie!

2.466 vizualizari

Într-un articol scris acum câteva zile (https://www.lovendal.ro/wp52/din-secretele-unui-om-nemuritor-de-2-800-de-ani-care-traieste-de-la-inceputurile-greciei-antice/), vorbeam de existenţa unui presupus om nemuritor în vârstă de 2.800 de ani. Dacă credeţi că 2.800 de ani e o vârstă foarte mare, atunci din următorul articol veţi afla că în Tibet există oameni care au peste 1.000.000 de ani…!! Incredibil, nu?

Dr. Muldaşev, un cercetător rus, este ferm convins că a pătruns în marele mister al Himalayei, şi anume că în grotele samâdhi – dispuse în acest lanţ de munţi – se găsesc fiinţe în starea samâdhi, aflate acolo de mai multe sute de mii de ani şi care formează aşa-numitul fond genetic al omenirii.

Fiinţele care se află în grote sunt depozitarii ştiinţei străvechi. Există doar puţini oameni, respectiv familii, care au acces la aceste grote şi se interesează de generaţii de fiinţele care se găsesc în ele, având voie să pună întrebări. În grote are voie să intre numai cel căruia îi permit aceste făpturi. Înseşi grotele sunt extraordinar de greu de descoperit şi rămân ascunse privirii omeneşti. În aceste peşteri acţionează forţe neobişnuite, necunoscute nouă şi mortale pentru om, care protejează de intruşi fiinţele aflate în starea samâdhi. Acela care totuşi găseşte o asemenea intrare şi ar vrea să pătrundă în ea, se simte din ce în ce mai rău, ajungând până la starea de colaps. Dacă nu renunţă să pătrundă în grotă, atunci va muri.

Există unele istorisiri despre oameni cărora, la solicitări insistente, li s-a permis accesul. Astfel, conform unei legende se relatează următoarele:

Când, de exemplu, în secolul al unsprezecelea în India a fost o mare seceta, stăpânitorul Indiei s-a hotărât să viziteze o peşteră sfântă în care se afla un important om din vechime, pentru a-i cere ajutorul. În peşteră îl aşteptau multe pericole: şerpi, nereali şi reali, nu putea să respire, asupra corpului şi spiritului său acţionau forţe necunoscute. În starea de meditatie prinţul-stăpânitor a putut să se înţeleagă cu spiritul marelui, bătrânului om. Când acesta a înţeles că prinţul are intenţii paşnice şi roagă să i se acorde ajutor pentru oameni, prinţului i s-a permis intrarea. Grota era foarte mare şi consta din douăsprezece încăperi.

Într-una din aceste încăperi prinţul l-a găsit în starea samâdhi pe marele, bătrânul om, în timp ce spiritul acestuia plutea alături. Corpul său era uscat, însă el trăia. Acest om se afla în grotă de 1.600.000 de ani. A deschis doar puţin ochii. Prinţul indian a început să vorbească cu el în sanscrita, cerându-i ajutorul. Omul uscat l-a înţeles, făcând un semn cu ochii. A arătat cu ochii spre un obiect care se afla pe perete. Acesta era un inel nereal. Prinţul indian a luat inelul şi a mers spre ieşire. Într-o altă cameră a mai întâlni un om în starea samâdhi, un prinţ al comunităţii sikh; acesta intrase în starea samâdhi în secolul al cincilea şi despre el se cunoaşte că în secolul al şaptesprezecelea a revenit din starea samâdhi la viaţa normală. La ieşirea din peşteră, prinţul a întâlnit opt şerpi. Unul dintre aceşti şerpi a făcut să picure din sângele lui pe inelul nereal. Această picătură s-a ridicat la cer şi curând a început să plouă.