Icoana de minuni a Maicii Domnului de la Czestochowa sau Icoana Madonei Negre – pictată de evanghelistul Luca acum 2.000 de ani

0 vizualizari

Icoana Maicii Domnului de la Czestochowa (Polonia) – sau icoana Madonei Negre – este una dintre putinele icoane atribuite evanghelistului Luca, primul iconar, care a comunicat personal cu Fecioara Maria si care a pastrat in operele sale nu numai insusirile spirituale, ci si trasaturile portretului Maicii lui Hristos. Venerata in prima comunitate a urmasilor invatatorului din Nazaret, icoana, conform traditiei, a fost ascunsa in timpul rascoalei impotriva romanilor de la sfarsitul anului 60 din secolul I in muntii Iudeii, in pesterile din apropierea micii localitati Pella.

Urmatoarea data cind este mentionata icoana, revenind din nicaieri, este anul 326. In anul respectiv a venit sa se inchine la Ierusalim imparateasa Elena, o crestina plina de evlavie, care venera vechile relicve. Credinciosii i-au daruit icoana imparatesei, iar aceasta a dus-o in capitala Bizantului, la Constantinopol, asezand-o in capela palatului. Aici icoana a ramas timp de aproape 5 secole, fiind dusa in perioada iconoclasmului la Antiochia.

Apoi icoana a aparut pe pamantul Galitiei. Nu exista date sigure sau o relatare a unei somitati in materie legate de „calatoria” acesteia la Bizant. O relatare privind deplasarea acestui odor sfant tine de activitatea desfasurata de apostolii crestinismului, fratii Kirill si Metodiu, cu prilejul casatoriei printului Vladimir de Kiev cu o printesa bizantina. Oricum ar sta lucrurile, majoritatea surselor indica faptul ca in Rusia vechea icoana a fost adusa de printul Leo de Galitia (numele printului il poarta si orasul Lvov). Asezata in castelul Belz, icoana a devenit un obiect de veneratie pentru printii de Galitia, iar apoi a trecut odata cu castelul in proprietatea unui catolic, printul silezian Wladislaw Opolski.

In perioada cat s-a aflat la Belz, icoana a devenit cunoscuta prin minunile facute. De pilda, in timpul unui asediu al tatarilor, icoana a fost scoasa in afara zidului de aparare, pentru a intari moralul aparatorilor. Una dintre sagetile lansate de musulmani s-a infipt in chipul Maicii Domnului, iar din icoana a inceput sa curga sange. Tot atunci tatarii au fost invaluiti intr-o pacla otravitoare ce i-a facut sa renunte, ingroziti, la asediul cetatii.

Printul Wladislaw Opolski a vrut sa mute icoana in Silezia, o regiune mai protejata, insa, conform traditiei, Maica Domnului insasi a ales ca loc pentru icoana sa Jasna Gora. Asemenea altor locuri sfinte ale crestinismului, manastirea de la Jasna Gora se afla pe locul unui vechi sanctuar pagan. Se considera ca manastirea a fost fondata in anul 1382, o perioada cand printul Wladislaw a transmis icoana in grija calugarilor din ordinul paulin.

In aceasta manastire icoana a capatat denumirea de Częstochowa, a trecut prin incercari istorice si s-a bucurat de o cinstire cu adevarat imparateasca. In anul 1430, Jasna Gora a fost invadata de husiti. In manualele de istorie comuniste husitii erau numiti in general „luptatori pentru patrie si libertate”, insa acesti predecesori ai protestantismului umblau prin Europa organizati in bande in cautare de prada. Dupa devastarea manastirii, husitii au scos icoana facatoare de minuni, asezand-o impreuna cu alte obiecte intr-o caruta. Insa, in apropierea manastirii, caruta s-a impotmolit pe neasteptate. Nimeni nu a putut-o urni din loc. Cineva a dat cu indiferenta la o parte icoana Maicii Domnului, care se afla deasupra. Lovindu-se de un obiect dur, icoana s-a desfacut in trei parti, insa chipul Maicii Domnului si al Pruncului-Dumnezeu au ramas neatinse. Un alt husit a lovit, furios, chipul Maicii Domnului in obraz cu sabia. Blasfemiatorii au fost pedepsiti pe loc: unul dintre ei a murit, iar altii au fost rapusi de boli. Husitii au parasit grabiti locul, iar fratii paulini, care ii urmau in secret, au dus icoana la manastire, unde au reparat-o si au instalat-o pe locul initial…