Frăţia drogurilor sau cum francmasonii şi politicienii controlează traficul de droguri

6.913 vizualizari

drog1Drogurile, prezente încă din Antichitate

Una din cele mai puternice arme în istoria umanităţii de-a lungul miilor de ani au fost drogurile, care dau dependenţă şi stări halucinante. În şcolile misterelor antice, drogurile erau folosite pe scară largă pentru a stimula alte stări de conştiinţă şi pentru a manipula gândirea şi percepţia. Cel mai vechi narcotic cunoscut este opiul, substanţa din care este derivată heroina.

Primele referiri la folosirea acestui drog apar în Tăbliţele Sumeriene, care au o vechime de cel puţin 6.000 de ani. Sumerienii numeau opiul „planta fericirii“. El este, de asemenea, menţionat de egipteni şi greci, în jurul anului 1500 î. Chr. şi, respectiv, 1000 î. Chr.

Macul din care se obţine opiul făcea într-o asemenea măsură parte integrantă din viaţa vechilor greci, încât este ilustrat chiar pe monedele lor. Urme de droguri halucinogene au fost găsite în mormântul vechi de 4.500 de ani al unui indian sud-american. Există dovezi că acestea erau folosite pe scară largă în întreaga lume antică.

Unii cercetători cred că haomoa şi soma, băuturile sacre ale zoroastrienilor şi hinduşilor, erau, de fapt, derivate din ciuperca Amanita muscari, vestită pentru proprietăţile sale halucinogene. Substanţele chimice din aceasta trec în urină fără a-şi pierde aproape deloc puterea halucinogenă, iar scripturile hinduse se referă la urina sacră, pe care o consideră o sursă de fericire şi iluminare.

Aztecii foloseau proprietăţile halucinogene ale ciupercii Psilocybe Mexicana, pe care o numeau „Carnea lui Dumnezeu“, în ritualurile lor religioase.

Preoţii reptilo-arieni din Babilon erau extrem de pricepuţi în folosirea drogurilor pentru manipularea populaţiei, tradiţie care s-a păstrat şi în rândul societăţilor secrete cărora le-au dat naştere. Rozicruzienii au găsit noi modalităţi de folosire a drogurilor, iar gruparea intitulată Asasinii şi-a tras numele chiar de la modul în care se foloseau de droguri pentru a-şi manipula ucigaşii.

Războiul opiului, războiul declanşat de francmasonerie pentru controlul drogurilor

drog2Cel mai vestit episod din istoria recentă în care opiul a fost folosit ca armă a fost Războiul Opiului declanşat de britanici împotriva Chinei între anii 1840-1858. Eforturile chinezilor de a bloca importul de opiu în ţara lor au fost strivite de puterea Imperiului Britanic. Secretarul însărcinat cu afacerile externe şi prim-ministru în timpul reginei Victoria era Lordul Palmerston, marele patriarh sau maestru al Marelui Orient al Francmasoneriei şi membru al Comitetului celor 300.

Henry John Temple este cel care a trimis trupe britanice peste mări, punându-le să lupte în Războiul Crimeei şi în Războiul Opiului împotriva Chinei. În prima sa legislatură, a intrat în Camera Comunelor ca reprezentant al Newport, Isle of Wight, un nume care apare mult mai des în istorie decât te-ai fi aşteptat de la o insuliţă nesemnificativă de lângă coasta de sud a Angliei. Regina Victoria şi Prinţul Albert şi-au construit reşedinţa de la Osborne House pe această insulă; de altfel, după moartea prinţului, aici şi-a petrecut regina cea mai mare parte a timpului. Mai târziu, Lord Mountbatten avea să fie numit guvernator al insulei. Isle of Wight este un sanctuar al satanismului, deşi este un loc de o mare frumuseţe naturală.

Instrumentul prin care s-a făcut comerţul cu opiu dinspre India către China şi către alte destinaţii a fost East India Company, un grup de negustori şi francmasoni scoţieni afiliaţi la Cavalerii Sfîntului Ioan din Ierusalim şi la Iezuiţi. Unii cercetători cred că adevăraţii proprietari ai companiei au fost familiile de bancheri din nordul Italiei, Nobilimea Neagră; oricum, între timp aceştia îşi mutaseră operaţiunile la Londra.

De atunci, strategia folosită de britanici pentru introducerea în China a drogurilor care dau dependenţă a devenit un model folosit pe scară largă. Metoda a fost simplă: britanicii au generat o dependenţă în massă a chinezilor de opiu, până când vitalitatea poporului chinez şi întreaga societate s-au prăbuşit. În acest scop, guvernul britanic s-a folosit de o reţea de terorism şi crimă organizată care includea Triadele, Societatea Hong şi Asasinii, punându-i pe aceştia să transporte şi să distribuie drogurile în numele său. Toate aceste societăţi secrete vestite pentru uşurinţa cu care îşi elimina duşmanii, dar mai ales propriii membri care nu ascultă orbeşte ordinele, nu sunt decât nişte filiale ale marii reţele globale a francmasonilor. Altfel spus, sunt doar o altă mască pe aceeaşi faţă.

Când conducătorii Chinei au încercat să oprească aprovizionarea cu opiu, britanicii s-au împotrivit cu ajutorul forţelor lor militare şi navale, reuşind să-i înfrângă. Tratatul de „pace“, care s-a încheiat la sfîrşitul conflictului, le-a garantat britanicilor dreptul de a creşte importurile de opiu. Mai mult decât atât, ei au primit compensaţii de la guvernul chinez pentru opiul confiscat şi au obţinut acordarea suveranităţii insulelor de pe coastă, precum Hong Kong-ul. Acest oraş a devenit centrul traficului cu droguri provenite din Orientul Îndepărtat, rol pe care şi-l păstrează şi astăzi, deşi a redevenit parte integrantă din China comunistă. Marea majoritate a tranzacţiilor financiare şi de aur de pe pieţele financiare ale Hong Kong-ului sunt consecinţa spălării banilor rezultaţi din comerţul de droguri.

Tratatul de la Nanking, încheiat în anul 1841, a oferit Marii Britanii controlul asupra Hong Kong-ului, la care s-au adăugat circa 15 milioane de lire sterline în argint. Cel care l-a redactat a fost francmasonul şi ministrul coloniilor Edward Bulwer-Lytt, a cărui operă avea să-i inspire mai târziu pe Hitler, pe nazişti şi pe anumiţi mistici precum Madame Blavatsky. Bulwer-Lytton este cel care a descris puterea Vril (şarpele-putere) care curge în sângele ,,supraoamenilor din adâncurile pămîntului”. Fiul său a ocupat postul de vicerege al Indiei exact în perioada de apogeu a comerţului cu opiu către China. Aceasta este perioada pe care o descrie Rudyard Kipling în faimoasele sale romane despre India.

În cartea sa, ,,Corăbile cu opiu“, Basil Lubbock indică numele armatorilor care au fost angrenaţi în comerţul cu droguri prin intermediul Companiei East India: Jardine Matheson (familia scoţiană Keswick, care a dat atâţia satanişti), Dent and Co, Pybus Bros, Russel and Co, Cama Bros, ducesa de Atholl, contele de Balcarras, regele George IV (fostul prinţ regent), marchizul de Camdem şi Lady Melville. Strămoşul acestei din urmă doamne, George, a fost cel care i-a urat bun venit lui Wilhelm de Orania pe tronul Angliei, primind ca răsplată pentru acest lucru titlul de Lord al Sigiliului Privat. Alte familii anglo-americane implicate în comerţul cu droguri au fost: Sutherland-zii, Barings-ii şi Lehman-ii, verii Rothschild-lor. Sutherland-zii, unii dintre cei mai mari comercianţi de bumbac şi opiu din America de Sud, erau veri cu Matheson-ii, iar familia de bancheri Barings este cea care a fondat compania Peninsular and Orient Steam Navigation Co (faimoasa companie britanică de transport cu feribotul P&O), prin intermediul căreia au transportat opiul.

Familiile preşedinţilor americani, implicate în traficul de droguri

drog3Familiile din liniile genealogice britanice au colaborat cu rudele din America pentru a extinde comerţul de droguri, pe care îl practică inclusiv la ora actuală. De pildă, familia Russell şi-a făcut imensa avere din comerţul cu opiu practicat în secolul al XIX-lea prin intermediul unui sindicat al drogurilor cunoscut sub numele de Russell and Company. Afacerea consta în luarea opiului din Turcia şi transportarea sa ilegală în China. Singurul rival al lui Russell era sindicatul lui Perkins, cu sediul în Boston. Familia Perkins s-a aliat prin căsătorie cu alte linii genealogice britanice, implicate în comerţul cu sclavi. În cele din urmă, Russell-ii au cumpărat afacerea cu opiu din SUA, în alianţă cu alte familii precum Coolidge şi Delano, care au dat fiecare câte un preşedinte al Statelor Unite.

Şeful companiei Russell and Co din Canton era Warren Delano Jr., bunicul preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, care provine dintr-o familie aristocrată franceză. În anul 1986, o istorie a comerţului cu droguri din America, publicată în US Newsand World Report, afirma că: „Delano a îmbinat comerţul cu opiu şi cel cu băuturi alcoolice, ambele la fel de profitabile, punînd bazele înfloritoarei afaceri de familie”. Deloc întâmplător, Franklin Delano Roosevelt este înrudit genetic cu George Bush, care păstrează şi la ora actuală tradiţia comerţului cu droguri, pe care îl practică la o scară enormă.

Skull & Bones, societate secretă masonică ce a practicat traficul de droguri

Alţi parteneri ai lui Russell au fost: John Cleve Green, care a finanţat cu o parte din averea făcută din opiu Universitatea Princeton; Abiel Abbott Low, care şi-a folosit banii din droguri pentru a susţine construcţia Universităţii Columbia; şi Joseph Coolidge, al căru fiu a pus bazele afacerii cu droguri numită United Fruit Company. Nepotul său, Archibald Cary Coolidge a fost unul din ofiţerii executivi care au înfiinţat Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR). Împreună cu familia Taft, Russell-ii au înfiinţat societatea Skull and Bones, iar steagul cu craniul şi oasele încrucişate a fluturat tot timpul pe catargul vaselor companiei Russell Trust. Acelaşi steag flutura pe vasele flotei templierilor.

Şi marele lanţ hotelier Astor e implicat în droguri…

Un alt nume legat de comerţul cu opiu este cel al francmasonului John Jacob Astor, fondatorul dinastiei Astor, mari acţionari ai companiei East India. Alte centre ale comerţului cu droguri au fost (şi mai sunt încă) Philadelphia şi Boston, cartierele generale ale Jurisdicţiei Nordice a Ritului Scoţian al Francmasoneriei. Unul din descendenţii lui Astor, Waldorf Astor, proprietarul hotelului din New York Waldorf Astoria, a fost un francmason de rang înalt care a devenit preşedintele Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale din Londra, imediat după cel de-al II-lea Război Mondial.

Aţi auzit de celebra bancă HSBC? Şi ea are de-a face cu drogurile…

După cel de-al doilea Război al Opiului, care s-a încheiat în anul 1860, băncile comerciale şi companiile britanice au creat Hong Kong and Shanghai Corporation – banca comercială a industriei de droguri din Orientul Îndepărtat. Potrivit tuturor studiilor despre comerţul cu droguri pe care le-am citit, Hong Kong and Shanghai Bank continuă să rămână şi la ora actuală centrul financiar al comerţului de droguri. Între timp, banca şi-a schimbat numele în HSBC Holdings, căci China a redobîndit Hong Kong-ul, iar HSBC este proprietarul uneia din cele patru bănci britanice de clering: Midlang. Această bancă şi-a făcut o campanie publicitară de lungă durată sub sloganurile: „Banca noastră vă ascultă” şi ,,Băncii noastre îi place să spună da”. Ce au uitat să spună funcţionarii acesteia a fost de cîte ori au spus da profiturilor din industria drogurilor, care distrug vieţile atîtor oameni de pe această planetă.

Înalţi politicieni şi militari americani implicaţi în traficul de droguri

drog4Nugan Hand Bank (cu sediul la Sidney, în Australia) a fost o altă operaţiune coordonată de CIA/Mossad şi condusă de Francis Nugan şi de Michael Hand, un membru al Beretelor Verzi şi colonel în armata Statelor Unite transferat în cadrul CIA. Potrivit agentului CIA Trenton Parker, Hand s-a aflat într-un contact permanent cu George Bush după alegerea acestuia ca vicepreşedinte al Statelor Unite. Principalii membri ai board-ului Nugan Hand Bank sunt: amiralul F. Yates, preşedinte, şeful departamentului de planificare strategică a forţelor SUA în Asia şi în Pacific în timpul Războiului din Vietnam; generalul Edwin E. Black, preşedinte al filialei Hawaii, comandantul trupelor SUA din Thailanda în timpul aceluiaşi război; George Farris, director al filialelor din Washington şi Hong Kong ale Nugan Hand, specialist în Serviciile Secrete ale armatei; Bernie Houghton, reprezentantul băncii în Arabia Saudită, agent sub acoperire al serviciilor secrete ale marinei SUA; Thomas Clines, reprezentantul băncii la Londra, director de antrenament al serviciului clandestin al CIA implicat în afacerea Iran-Contra, care a operat împreună cu Michael Hand şi Theodore Shackley în timpul războiului din Vietnam; Dale Holmgren, reprezentantul băncii din Taiwan, manager de zbor în timpul Războiului din Vietnam pentru Transportul Aerian Civil, care s-a transformat mai tîrziu în linia aeriană CIA/Air America, de tristă reputaţie; Walter McDonald, şeful filialei din Annapolis, Maryland, fost director adjunct al CIA, responsabil cu cercetarea economică; generalul Roy Mannor, director al filialei din Filipine, şeful de personal al Trupelor SUA din Pacific şi elementul de legătură dintre guvernul SUA şi preşedintele Ferdinand Marcos, William Colby, avocatul băncii Nugan Hand, fost director CIA. Exact genul de oameni la care ne-am fi aşteptat să conducă o bancă, nu-i aşa?

Este cert că aceasta a fost o altă operaţiune sub acoperire de trafic ilegal de droguri. Unul din directorii de la Nugan Hand, Donald Beazley, a fost şi preşedintele City National Bank din Miami, cea care a transferat fonduri către Liga Anti-Defăimare (o acoperire a Mossad). O investigaţie a guvernului australian a scos la iveală faptul că milioane de dolari din banca Nugan Hand nu erau trecuţi în contabilitate, servind pentru spălarea de bani rezultaţi din traficul ilegal de droguri. Aceste profituri erau folosite de CIA pentru a-şi finanţa traficul cu arme şi celelalte operaţiuni ilegale din întreaga lume. Au existat, de asemenea, dovezi că CIA a folosit banca pentru a plăti campanii împotriva politicienilor din diferite ţări, inclusiv din Australia, pentru a se asigura că la putere vor veni politicienii doriţi de ea. Aceasta este lumea „liberă” despre care vorbim.

Multe bănci de pe întrega planetă, care poartă numele de familie ale proprietarilor lor, sunt folosite pentru spălarea banilor proveniţi din traficul ilegal de droguri, trecându-i dintr-un cont în altul până când li se pierde originea.

Drogurile şi aurul

Un alt instrument folosit pentru spălarea banilor din comerţul cu droguri este industia aurului şi a diamantelor, dominată de Rothschild-zi şi de Oppenheimer-i, prin intermediul unor companii precum De Beers. Banii „murdari” sunt folosiţi pentru a cumpăra aur şi diamante de la aceste companii, care sunt vândute apoi contra unor bani „curaţi”.

Cum se clădesc marile averi? De la sclavi la droguri

Aceleaşi familii anglo-americane, responsabilă de atâtea războaie şi crize economice de-a lungul timpului, se află şi în spatele comerţului ilegal cu droguri. Câteva din cele mai faimoase nume, bănci comerciale şi campanii din întreaga lume şi-au făcut averea direct sau indirect din traficul de droguri, care distruge în special vieţile celor tineri. Ele sunt aceleaşi familii şi organizaţii care au practicat pe timpuri comerţul cu sclavi aduşi din Africa şi China. Expresia being shanghaied (n.tr. – „a fi shanghait”) vine de la răpirea tinerilor chinezi trimişi apoi în Statele Unite pentru a fi servitori în casele celor bogaţi.

Americanii luptau împotriva comunismului? Nu, făceau trafic de droguri

În cărţile sale, devenite clasice, Politica heroinei în Asia de Sud-Est (1972) şi Politica heroinei – complicitatea CIA la comerţul global cu droguri (1991), profesorul Alfred McCoy descrie cum elicopterele CIA transportau drogurile de pe câmpuri către punctele de distribuţie, în timp ce opinia publică americană credea că ei se află acolo pentru a lupta împotriva comunismului. El afirmă că acest comerţ s-a realizat prin intermediul unei companii de îmbuteliere Coca-Cola, dar mass-media a suprimat această informaţie. 58.000 de americani şi numai Dumnezeu ştie câţi vietnamezi au fost ucişi în acest război şi cu greu ne putem imagina o lipsă mai mare de respect decât transportul drogurilor în sticle de plastic acunse de CIA în cadavrele soldaţilor morţi, pe care le aduceau acasă pentru a fi înmormântate de familiile lor.

Agentul CIA Gunthar Russbacher a povestit cum erau despicate şi umplute cadavrele cu droguri, iar apoi transportate în Statele Unite. Cadavrele purtau coduri secrete, care le permiteau celor de la baza aeriană Travi să le indentifice. În continuare, drogurile erau scoase din cadavre şi puse la dispoziţa tineretului american, pentru consum.

Heroina, drogul „eroic”

Heroina este un derivat al opiului, din care se produce, de asemenea, morfina, nume inspirat după cel al zeului grec al viselor, Morfeu. Heroina a fost obţinută în laboratoarele Bayer din Germania, în anul 1898, prin adăugarea altor ingrediente la molecula de morfină. Bayer avea să fie preluată mai târziu de concernul farmaceutic I.G. Farben, imensul conglomerat care i-a creat maşinăria de război lui Hitler. Heroina este drogul din categoria opiatelor care dă cea mai mare dependenţă, dar a fost recomandat la acea vreme de Bayer ca „un medicament eroic, care nu dă dependenţă, la fel ca morfina”. Numele de heroină provine chiar de la acest epitet: „eroic”.

Cu siguranţă, cei care au creat heroina sunt nişte eroi în ochii francmasonilor, dat fiind potenţialul excepţional al acestei substanţe de a cauza suferinţă şi durere. La ora actuală, comerţul cu heroină adusă din Orientul Îndepărtat continuă să fie organizat de francmasoni prin agenţii lor de legătură, Triadele. Acestea sunt Mafia Orientului Îndepărtat, care începe să influenţeze într-o măsură din ce în ce mai mare inclusiv ţările occidentale, precum Canada (Vancouver).

Şi comuniştii chinezi implicaţi în traficul de droguri…

Iată un alt exemplu pentru a înţelege cum se desfăşoară aceste jocuri: conducătorul Chinei înainte de venirea comuniştilor la putere a fost Chiang Kai Shek, un fost membru al Triadelor. Liderul „comunist” care l-a înlăturat de la putere a fost Mao Tse Dung, un membru francmason al Marelui Orient! El le-a permis englezilor să-şi exercite în continuare suveranitatea asupra Hong Kong-ului, iar comerţul cu droguri a continuat la fel ca până atunci. În anul 1983, China comunistă avea 9 milioane de acri de pămînt plantaţi cu mac, acestea fiind fundamentul prosperităţii economice chineze, la fel cum s-a întâmplat şi în Occident. Fără comerţul cu droguri, economia mondială s-ar prăbuşi, atât de dependentă a devenit de veniturile provenite din distrugerea de vieţi umane şi de investiţiile rezultate din ele.

Spune NU drogurilor!

Dacă iei droguri puternice, care dau dependenţă, reţine că nu eşti un ,,rebel” şi că nu ,,scapi de probleme”, ci doar te sinucizi mental, emoţional, spiritual şi, în cele din urmă fizic, făcând exact ceea ce aşteaptă de la tine cei care conduc această lume. Alegerea îţi aparţine, dar înainte de a trece la fapte este bine să înţelegi despre ce este vorba.   În problema drogurilor nu există decât un singur câştigător, şi acela nu poţi fi niciodată tu.