Site de secrete, stiinta si metafizica

Fascismul lui Apple: cum o mare corporaţie cenzurează opiniile oamenilor pe Internet, pe motiv de “discurs al urii”! Dar cine decide ce este ura şi că cineva trebuie să tacă din gură?

21

Foarte bun articolul lui Andrew Klavan de pe dailywire.com şi care vorbeşte despre pericolul instaurării cenzurii de către marile corporaţii tehnologice. Articolul se intitulează “Mac-Fascism” şi discută despre lauda adusă cenzurii de către preşedintele Apple, Tim Cook, ca o “obligaţie religioasă”, corporaţia sa având dreptul de a determina cine se poate exprima liber şi cine nu. Acest discurs a fost realizat odată cu primirea premiului “Curaj împotriva urii”, oferit de către Liga Anti-Defăimare. Iată traducerea şi adaptarea proprie a articolului:

* Discursul lui Tim Cook este un exemplu clasic de “fascism liberal zâmbitor”, care merită o examinare atentă. El a spus că “haters” (“persoane ce promovează ura”) sunt interzişi de pe platformele Apple. “Nu este timp să ne împiedicăm în propriile şireturi. Noi avem un singur mesaj pentru cei care doresc să promoveze ura, diviziunea și violența: nu aveți loc pe platformele noastre, nu aveți nicio casă aici”.

* Ca și alte corporații de social media, Apple este protejată de secțiunea 230 a Legii comunicațiilor, care prevede că nu pot fi acționați în justiție pentru conținutul de pe platformele lor, deoarece sunt o platformă, oferind tuturor un loc pentru a se exprima, nefiind un editor care e responsabil pentru ceea ce publică. Dacă Tim Cook, aşa cum a spus în discursul său, este capabil să-l cenzureze pe un individ ca Alex Jones de la InfoWars, atunci ar trebui să îl putem da în judecată pentru fiecare minciună spusă pe platformele lui Apple. Dacă nu-l putem da în judecată, chiar unui clovn ca Alex Jones ar trebui să i se permită să se pronunțe liber în marea tradiție americană.

* Apoi, Cook a făcut cea mai cutremurătoare afirmaţie: “Dragi prieteni, dacă nu putem fi clari în chestiuni morale ca acestea, atunci avem o mare problemă (…) Cred că lucrul cel mai sacru care ne este dat fiecăruia este judecata noastră, moralitatea noastră, propria noastră dorință înnăscută de a ne separa de rău. Alegerea de a nu fi responsabili este un păcat”.

* Numai un om cu o avere de peste 600 de milioane de dolari ar putea spune ceva atât de simplist. Bineînțeles că toți avem o voce morală interioară. De-a lungul secolelor, oamenii siguri în credinţa lor, în vocea lor interioară, s-au războit între ei, pentru că nu erau de acord cu doctrinele religioase ori s-au gazat mortal din cauza moștenirilor religioase. Fiecare dintre acești ucigași crede că face un bine. De-a lungul timpului, am aflat că, chiar dacă avem mulți bani și putere, vocea noastră morală interioară nu face întotdeauna ca lucrurile să fie corecte și, uneori, lucrurile devin greșite.

* Aşa că am învățat. Am învățat să-i lăsăm pe toți să vorbească, astfel încât înțelepciunea poporului să-și găsească drumul cel mai bun. Am învăţat că întrebarea nu e dacă susținem “ura” (indiferent ce înseamnă asta), ci cine decide ce este “ura”? Cine decide că cineva trebuie să tacă din gură? Tim Cook, șeful unei corporații puternice, şi-a dat seama în mod miraculos că unele corporații puternice ar trebui să decidă.

* Noi ne-am schimbat de la o cultură corporativă de dreapta la o cultură corporativă de stânga. Corporațiile pot fi lucruri minunate, creative. Dar ele sunt și centre de putere și, ca toate centrele de putere, ele corup mințile oamenilor pe care îi împuternicesc și îi determină să-și imagineze ca fiind un fel de “zei morali”. Dar ele nu sunt aşa ceva. Fondatorii naţiunii noastre au aranjat lucrurile astfel încât fiecare centru de putere să aibă un rival, pentru a fi ţinut sub control. În cazul corporațiilor gigante precum Apple, rivalul este guvernul. Tim Cook și Apple ar trebui să fie aduși la respect, forțându-i fie să respecte termenii secţiunii 230 a Legii comunicaţiilor, fie să fie acționați în judecată de orice om care a fost vreodată defăimat pe platformele lor.

* Tim Cook nu este vocea moralității, ci vocea puterii brute. Este vocea aceea – nu vocea “urii” – de care ar trebui să ne temem cel mai mult.

Foto: flickr.com (Commons Creative – free)
Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie