Djinnii, fiinţele de foc din islamism, trăiesc într-un univers-oglindă şi interacţionează cu noi, oamenii?

DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Islamismul menţionează existenţa în Univers a trei specii complet separate şi distincte de fiinţe inteligente şi poate furniza detalii surprinzător de precise în privinţa naturii, rolurilor şi activităţilor acestora.

Prima categorie este binenţeles cea a îngerilor sau mesagerilor; acestea sunt fiinţe superioare, create din lumină. A treia categorie este aceea a oamenilor cu corpuri create, conform Coranului, din pământ, sau, cu alte cuvinte, aceasta fiind o exprimare poetică, oamenii au corpuri fizice compuse din mineralele şi elementele chimice ce se găsesc în tabelul periodic al elementelor – „corpul planetar”, după cum îl numea Gurdjieff.

A doua categorie, cea care ne interesează aici, este acea categorie de fiinţe (create înaintea omului) la care se face referire în limba arabă, în mod colectiv, prin numele al-Jinn (“djinni” sau “genii” în limba română). Deşi există anumite dispute în privinţa acestei categorii printre gramaticienii arabi, majoritatea lexicologilor par să fie de acord cu faptul că acest cuvânt derivă din rădăcină verbului “janna”„a ascunde, a ţine secret” – într-adevăr, o etimologie foarte potrivită pentru numele acestor creaturi.

În timp ce corpurile îngerilor sunt alcătuite din lumină iar cele ale oamenilor din elementele grosiere ale Pământului, corpurile djinnilor sunt compuse din ceea ce este tradus în moduri diverse ca „foc esenţial” sau „flacără esenţială”, „foc fără fum” sau „flacără fără fum” şi este consemnat în mod precis în Coran (XV, 26 şi 27) că au fost creaţi înaintea speciei umane. Unii învăţaţi au speculat asupra faptului că aceştia ar putea fi „oamenii dinaintea lui Adam” a căror existenţă este sugerată pe alocuri în Biblie.

SURSA DJINNILOR

Oriunde se presupune că ar fi situaţi djinnii, pare foarte probabil că originea multor dintre ei nu este prea îndepărtată de noi. Unii învăţaţi musulmani au concluzionat că poate cea mai bună cale prin care putem începe să ne reprezentăm aceste probleme ar fi să ne gândim la djinni ca fiind simultan foarte aproape şi, cumva, foarte departe de noi, cu alte cuvinte, în altă dimensiune sau în alt cadru spaţio-temporal, „chiar aici”, sau poate într-un univers format din antimaterie, ori ocupând alt univers care este aici, în spatele oglinzii lui Alice – „un univers-oglindă de cealaltă parte a continuumului spaţio-temporal”, după cum au afirmat anumiţi investigatori.

Coranul nu este dar în această privinţă şi admite că este foarte posibil ca anumiţi djinni să fie complet materiali şi totodată ceea ce noi numim „extratereştri”, în timp ce alte specii de djinni sunt dintr-un tip de materie mai rafinată, corespunzând cu ceea ce diferiţi investigatori ai fenomenului OZN au încercat să indice prin termeni ca „ultratereştri” sau „metatereştri”.

Anumiţi djinni binevoitori pot foarte bine să fie „gardienii” noştri. Pare sigur că există o anumită afinitate apropiată sau o legătură destinică între djinni şi umanitate, cu toate că majoritatea djinnilor sunt diavoli, shaytans, dar suntem asiguraţi de Coran că printre multele lor specii sunt şi „personaje pozitive” capabile să acorde ajutor. Se afirmă în mod special că Mohamed a fost trimis ca Mesager atât pentru omenire cât şi pentru djinni, astfel încât la „sfârşitul lumii” unii dintre djinni vor intra în paradis iar ceilalţi vor fi aruncaţi în iad.

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE DJINNILOR

1. În starea lor normală, nu sunt vizibili pentru vederea umană obişnuită.

2. Sunt capabili să se materializeze şi să apară în lumea fizică şi se pot face vizibili sau invizibili la voinţă.

3. Îşi pot schimba forma şi pot apărea sub orice fel de înfăţişare, mare sau mică.

4. Sunt de asemenea capabili să apară sub înfăţişarea diverselor animale.

5. Sunt înşelători şi mincinoşi înrăiţi şi se bucură când amăgesc şi induc în eroare omenirea cu tot felul de nonsensuri. (A se vedea întrunirile spiritiste obişnuite pentru a avea un exemplu al activităţilor lor).

6. Le place să răpească oameni.

7. Sunt încântaţi să tenteze oamenii la raporturi se*uale şi legături cu ei iar literatura arabă abundă în relatări ale acestor contacte dintre oameni şi djinni de ambele tipuri, „buni” şi „răi”. Există de asemenea un număr considerabil de relatări ale unor întâlniri între „cei buni” şi sfinţi musulmani faimoşi. De exemplu, cartea Manaqib al-Arifin conţine un număr de referiri foarte semnificative la contacte dintre asemenea fiinţe superioare şi marele mistic Jalal al-Din Rumi, cel mai mare poet islamic, care a trăit între anii 1207 şi 1273.

8. Djinnii sunt obişnuiţi să răpească oameni şi să-i teleporteze sau transporte readucându-i apoi (asta bineînţeles dacă îi mai readuceau) la kilometri distanţă de locul de unde au fost luaţi.

9. Tradiţia arabă afirmă că de-a lungul întregii îstorii cunoscute au existat câţiva oameni deosebiţi, care, datorită unei neobişnuite bunăvoinţe, au fost „aliaţi” sau „au făcut un pact” cu djinnii astfel încât aceştia i-au înzestrat cu ceea ce noi considerăm ca fiind „puteri supranaturale”. Aceşti oameni au devenit în consecinţă cunoscuţi ca „făcători de minuni”, „profeţi”, „magicieni” (practicând fie magia albă fie cea neagră, aceasta depinzând bineînţeles de tipul de djinni cu care se aliaseră).

10. Pe lângă toate aceste dovezi de îndemânare, djinnii mai deţin şi o putere telepatică extraordinară, precum şi capacitatea de „a arunca o vrajă” asupra victimele lor umane.


DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •