Din secretul teroriştilor ISIS: aceştia suferă de o „boală a răului”, pe care specialiştii o denumesc „Sindromul E”!

4.324 vizualizari

teroristi rauUn articol foarte interesant a fost publicat pe 11 noiembrie 2015 în revista „New Scientist„, aşadar cu 2 zile înainte de atentatele teroriste de la Paris, iar acest articol se intitulează „Este răul o boală? ISIS şi neuroştiinţa brutalităţii”. Am să spicuiesc din el şi am să vă spun câteva puncte esenţiale din acest articol:

* E greu de înțeles modul în care naziștii, ISIS şi alte grupuri radicale pot transforma oameni obișnuiți în criminali brutali. Dar poate că răul este o boală, pe care o putem trata. De ce un adolescent, aparent normal, se transformă mai târziu într-un executant de oameni, cu sânge rece, în numele jihadului?

* Ce transformă o persoană obișnuită într-un criminal? Ideea că o ființă umană civilizată ar putea fi capabilă de acte barbare este atât de străină de noi, încât de multe ori dăm vina pe instinctele noastre animalice, moştenite de la oamenii primitivi.

* În timpul celui de-al doilea război mondial, comportamentul gardienilor nazişti din lagărele de concentrare naziste a devenit subiect de studiu, unii cercetători văzând în aceşti gardieni drept călăi fără minte, gata de a asculta orice comandă. Dezbaterea a fost reaprinsă la mijlocul anilor 1990, ca urmare a genocidului din Rwanda și a masacrului de la Srebrenica din Bosnia.

* Într-o lucrare publicată în 1997, neurochirurgul Itzhak Fried, de la Universitatea din California, Los Angeles, a decis să facă o cercetare medicală cuprinzătoare asupra acestui subiect şi a constatat că transformarea indivizilor non-violenţi în criminali în masă se caracterizează printr-un set de simptome care sugerează o anumită afecţiune, pe care el a denumit-o ca „sindromul E” („E” vine de la „evil” care înseamnă în limba română „rău”).

* Cele 7 „simptome ale răului” (ale teroriştilor/criminalilor în masă) sunt:

– Violență repetitivă compulsivă;
– Convingeri obsesive;
– Desensibilizare rapidă la violență;
– Stare emoţională plată;
– Separarea violenței de activitățile de zi cu zi;
– Ascultarea de o autoritate;
– Perceperea membrilor grupului din care face parte ca fiind virtuoşi.

* Neurochirurgul american crede că „sindromul E” este rezultatul „fracturii cognitive” care apare atunci când o regiune mai mare a creierului, cortexul prefrontal (PFC) – implicat în gândirea rațională și în luarea deciziilor – nu mai este atentă la semnalele primite de la alte regiuni mai primitive” ale creierului.

* Ceea ce este frapant despre mai multe cazuri de ucidere în masă este faptul că autorii lor aleg de multe ori să omoare, chiar dacă nu au ordinul să o facă. În cartea sa „Oameni obișnuiți”, istoricul Christopher Browning relatează cazul unei unități naziste numite Batalionul de rezervă 101. Niciun membru al acestei unități nu a fost nevoit să omoare. Câţiva au făcut acest lucru de la început, dar ei se poate să fi avut tendinţe psihopatice sau sadice. Cu toate acestea, marea majoritate a celor care au fost reticenți în a ucide au suferit în curând o transformare, devenind la fel de criminali. Browning îi numește „criminali de rutină”: era ca și cum, odată ce a decis să omoare, a devenit rapid un obicei.

* Obiceiurile au fost mult timp considerate ca şi comportamente fără gândire, semi-automate, în care cortexul prefontral nu este implicat. Acest lucru pare să susțină ideea că creierul primitiv se află în control, atunci când oamenii aparent normali devin ucigași. Dar această interpretare este contestată de către neurologul Ann Graybiel, de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Ea a studiat persoanele cu tulburări psihice comune, cum ar fi depresia, care le determină în mod obișnuit să ia decizii proaste. Într-un grad ridicat de risc, când mizele sunt mari, persoanele tind să minimalizeze costurile cu privire la beneficii și să accepte un nivel de risc periculos. De aceea, Graybiel sugerează că creierul mai mare, nu cel primitiv, este de vină pentru crimele în masă.

* Ce experimente a făcut neurologul Ann Grabyel pentru a ajunge la această concluzie? S-au luat mai mulţi şobolani instruiţi pentru a trece prin labirinturi. Apoi, cercetătorii au suprimat activitatea neuronilor din zona PFC, care blochează semnalele provenind dintr-o parte primitivă a creierului numită amigdala. Șobolanii şi-au schimbat imediat comportamentul de mers, obiceiul a fost „rupt”: „Vechea idee că creierul cognitiv nu are acces la obiceiuri este una falsă”, spune Graybiel. Acest lucru este unul interesant pentru că sugerează un mod de a trata oamenii cu obiceiuri „malefice”, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă, sau chiar, eventual, sindromul E.