De ce Transilvania aparţine doar Ungariei de peste 1.000 de ani; românii transilvăneni sunt din Albania

70.911 vizualizari

De ziua națională a României, revine iarăşi în discuţie problema Transilvaniei. A fost el de la bun începuturi teritoriu unguresc sau nu? Într-un articol publicat acum 2 ani (https://www.lovendal.ro/wp52/marea-unire-de-la-1-decembrie-1918-si-teoria-ca-transilvania-este-vesnic-pamant-unguresc/), prezentam opinia unor istorici unguri despre faptul că Transilvania este pământ veşnic unguresc. În articolul de faţă voi prezenta opinii şi mai radicale despre faptul că Transilvania a fost teritoriu unguresc timp de 1.000 de ani. De fapt, dacă e să fim corecţi, Transilvania a făcut parte din Regatul Ungariei, apoi a fost principat autonom sub control unguresc, iar în final a aparţinut Imperiului Austro-Ungar, până când să revină din nou României.

Nu există dovezi că după retragerea romană s-ar fi aflat populaţie indigenă în Transilvania

Ca parte integrală a Regatului Ungariei, Transilvania a aparţinut culturii occidentale a Bisericii Catolice încă din secolul al XI-lea. Arhitectura vechilor oraşe transilvănene (ca Mediaş, Sighişoara, Cluj, Sibiu sau Braşov) demonstrează acest fapt. În afara ruinelor câtorva fortificaţii romane, rămase după retragerea romană din anul 271 d.Hr., nu există niciun semn care ar indica prezenţa unei culturi mai vechi, înainte de sosirea hunilor în acest teritoriu. Nu există nici măcar legende, balade sau poveşti folclorice care să sugereze orice altceva, cu excepţia vechilor legende ungureşti, care datează de pe timpul lui Atilla şi a Imperiului hunilor.

Românii au venit în Transilvania din Albania

Dacă vom examina arta populară, care este expresia influenţelor timpurii, vom descoperi faptul că înfloriturile şi arhitectura germanilor transilvăneni, care au venit din Germania aici în secolele 12 şi 13, este asemănătoare cu arhitectura din ţara lor natală. În acelaşi fel, arta populară a românilor transilvăneni este asemănătoare cu cea a românilor din Moldova şi Ţara Românească, acest lucru arătând clar influenţele slavice (bulgare, greceşti şi albanice) ale vlahilor (românilor) migratori care îşi au originea în zona Albaniei. Pe de altă parte, creaţiile artistice faimoase ale ungurilor transilvăneni au similarităţi cu altele produse în Ungaria, având originea în motivele turaniene ale Sumeriei şi Babilonului.

Unguri transilvăneni faimoşi

Datorită relaţiilor apropaite ale Regatului Ungariei cu Occidentul, transilvăneni talentaţi şi-au cultivat abilităţile în universităţi europene medievale renumite, în secolele 12 şi 13. Astfel, primul student al cărui nume a devenit înregistrat oficial în Universitatea din Oxford (în 1193) a fost Miklos al Ungariei, fiul lui Kende, nobil al Transilvaniei. În secolul al 15-lea, au existat 3 faimoşi medici unguri ce au absolvit Facultatea de medicină a Universităţii din Bologna, iar unul din ei, Peter Pal Apati din Turda, a înfiinţat mai târziu „Colegiul Liber de Ştiinţe Nobile” din Turda, care a fost mutat mai târziu de regele Matei la Cluj-Napoca. După înfiinţarea a două universităţi pe teritoriul Ungariei (Pecs în 1367 şi Buda în 1389), mulţi transilvăneni şi-au trimis fiii acolo, care, la întoarcere, au înfiinţat colegii.

Datorită dominaţiei ecleziastice a Romei în Occident, limba oficială în învăţământ şi administraţie în Regatul Ungariei a fost latina. De aceea, abia în 1527 a fost tipărită prima carte în limba maghiară la Cluj-Napoca. În 1598, în întreaga Transilvanie existau deja 24 de tipografii, ce publicau 382 de cărţi, din care 368 de cărţi erau în maghiară. În 1545, la Cluj-Napoca a apărut traducerea completă a Bibliei în limba maghiară. La scurt timp după aceasta, în 1582, finanţată de către unguri şi tradusă tot către unguri, a apărut şi o Biblie în limba română.

Mulţi unguri transilvăneni învăţau la faimoase universităţi occidentale, în timp ce celebri oameni de ştiinţă occidentali, ca Martin Opitz, John Alstead, Henry Bisterfeld şi Isaac Basire au învăţat în colegii transilvănene în secolele 16 şi 17.

Sculptura Sf.Gheorghe din Praga

În secolul al 14-lea, doi fraţi unguri, Morton şi Gyorgy Kolozsvari, au devenit sculptori celebri. O mare parte din munca lor a fost distrusă, cu excepţia binecunoscutei statui a Sf.Gheorghe din oraşul Praga, care este recunoscută azi ca fiind unul dintre cele mai mari monumente de sculptură gotică din lume.

Toleranţa maghiarilor faţă de prezenţa minorităţilor naţionale în Transilvania

Astfel, Transilvania, ca parte a Ungariei, a devenit centrul culturii ungare. În timpul conflictului aprig dintre catolici şi protestanţi din secolul al 16-lea, în Transilvania, învăţătorul şi filozoful ungur Ferenc David (1535-1579) a fondat Biserica Unitariană, şi, într-un congres ţinut la Turda în anul 1568 a declarat pentru prima dată în lume libertatea religiei. Într-adevăr, nu e nicio coincidenţă faptul că dreptul omului de a-şi alege singur religia a apărut pentru prima oară în Transilvania. Acesta a fost rezultatul direct al conceptului unguresc de libertate, ce a permis existenţa întregului concept-stat al Ungariei, precum şi domnia ungurilor în bazinul carpatic pentru o mie de ani. Acest concept de libertate a permis dezvoltarea fiecărui grup etnic ce a avut permisiunea de a se instala în graniţele ungureşti.

Korosi Csoma Sandor, autorul dictionarului englez-tibetan

Chiar şi după 1711, atunci când independenţa politică a Ungariei a fost pierdută sub opresiunea habsburgică, cultura ungară din Transilvania nu numai că şi-a păstrat ritmul evoluţiei culturale cu ritmul ţării, dar, în multe privinţe, a devenit forţa călăuzitoare a rezistenţei culturale şi spirituale. În ştiinţe, arte şi literatură, Transilvania a devenit purtătorul torţei libertăţii pentru restul Ungariei opresată. Pare interesant faptul că primul dicţionar englez-tibetan a fost publicat în 1834 de tânărul ungur transilvănean, Sandor Korosi Csoma. Era cuprinsă între 1820 şi 1867 este privită de mulţi ca „era de aur a literaturii naţionale ungureşti”; multe din marile nume din literatura ungurească provin din Transilvania, ca de exemplu Ferenc Kazinczy (1759-1831), Ferenc Kolcsey (1790-1838) Mihaly Tompa (1817-1868) şi alţii.

Militarii români i-au masacrat pe civilii unguri

În 1867 „reconcilierea” dintre împăratul Franz Joseph şi naţiunea ungară a deschis calea spre industrializarea şi creşterea economică. Dar totul n-a durat decât până în 1918, când armata română a ocupat Transilvania, urmând persecuţia brutală a oficialilor, preoţilor şi a altor intelectuali unguri, totul desfăşurându-se cu o ferocitate ce nu a mai avut loc vreodată în istorie. În Cluj-Napoca, armata română l-a executat pe primarul oraşului, iar militarii români i-au masacrat pe civilii unguri inocenţi, indiferent că au fost copii, femei şi bătrâni. Lumea civilizată a fost şocată de metodele crude şi barbare ale armatei române.

În doar câteva săptămâni, toate locaţiile geografice din Transilvania au fost redenumite în limba română. Astfel, Kolozsvar a fost schimbat peste noapte în Cluj, Nagyvorad în Oradea, Temesvar în Timişoara etc. De asemenea, au fost schimbate şi numele câtorva străzi. Primăriile, oficiile poştale, curţile de justiţie, gările etc. au fost umplute de oficiali români în care limba oficială care se vorbea era doar limba română. Peste tot erau mari semne, de genul VORBIŢI NUMAI ROMĂNEŞTE! Iar cetăţenii unguri care nu ştiau limba română erau refuzaţi, abuzaţi şi, uneori, bătuţi de către noua poliţie.

Viitorul Transilvaniei este acela de a se reîntoarce culturii occidentale, la Europa Centrală, acolo unde şi cultura ungară îi aparţine. Ea trebuie să scape de România balcanică, iar actualul Cluj-Napoca să redevină Kolozsvar, capitala Transilvaniei ungureşti.

P.S. Acest articol este o traducere și o adaptare a acestuia: http://www.angelfire.com/nm/hun/